În România se află un lăcaș de cult inedit și inestimabil, ca valoare. O biserică pentru construirea căreia s-a folosit un singur trunchi de copac!
Mănăstirea Dintr-un Lemn este una cum nu mai întâlnești, cât e România de mare și de bogată în așezăminte monahale. Un singur trunchi de copac – dar unul uriaș, a fost de-ajuns pentru a construi, cu veacuri în urmă, o mică dar frumoasă biserică. Doar biserica cea veche a fost construită din imensul arbore! Pentru a construi o mănăstire întreagă, la dimensiunile de azi, ar fi fost necesari mai mulți arbori Sequoia, dintre cei mai voluminoși.
Sursa foto: drumliber.ro/
Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în comuna Frâncești (Vâlcea) și în apropierea sa se văd și astăzi stejari de dimensiuni impresionante. Aceștia sunt arbori despre care se zice c-ar fi de aceeași vârstă cu stejarul folosit la clădirea bisericii. Distanța de la mănăstire până în Râmnicu Vâlcea nu este prea mare, doar vreo 25 de kilometri. Mai jos de biserica veche și construită din lemn (până la care pelerinul are puțin de urcat), se află o biserică mai nouă (dar, oricum, destul de veche) și mai spațioasă.
Ca de fiecare dată când este pusă în discuție întemeierea unui așezământ foarte vechi, faptele reale se estompează și devin mai vizibile umbrele legendelor. În cazul Mănăstirii Dintr-un Lemn, legenda spune că un monah a aflat în scorbura unui arbore bătrân o icoană de-a Maicii Domnului și că tot atunci un glas i-a poruncit să reteze bătrânul arbore, pentru ca în locu-i să edifice, din lemnul rezultat, un lăcaș de cult. Că monahul în cauză a executat întocmai porunca primită se vede clar, privind înspre bisericuța de bârne.
Sursa foto: drumliber.ro/
Construirea bisericii de lemn a avut loc, după cum se estimează, în secolul XVI. După ce a înălțat biserica, monahul a așezat înăuntru icoana Maicii Domnului, despre care se afirmă c-a fost pictată fie în secolul IV, fie în secolul XVI. Cam mare diferența. Ultima variantă e mai ușor de crezut, s-o recunoaștem. Locul în care a fost pictată? Grecia, se pare!
Dacă vom ieși din tărâmul legendelor, intrând pe cel al certitudinilor istorice, vom constata că în hrisoave mănăstirea a fost menționată întâia oară în 1635, urmând ca, după cinci ani, Matei Basarab să edifice biserica mare, cea de zid. Alții îl consideră drept ctitor al acesteia pe un anume Preda Brâncoveanu, care îndeplinea o funcție însemnată la curtea voievodală.
Sursa foto: drumliber.ro/
În anii ce precedau cea de-a doua conflagrație mondială, mănăstirea a trecut printr-o amplă renovare, realizată de către stat, prin Ministerul Aerului și Marinei. Nu departe de biserica de lemn își doarme somnul de veci un general de seamă al Armatei Române, care s-a implicat cu energie în restaurarea așezământului. Este vorba despre generalul Paul Teodorescu, care a deprins științele militare la o academie din Franța, alături de Charles de Gaule. Bisericuța de lemn a mănăstirii este locul în care, la anumite sărbători, poți vedea ostași veniți să asiste la slujbe. Predomină uniformele de aviație și marină.
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse informații: adevărul.ro, wikipedia.org
Surse imagini:
Foto 2, 3, 5 – drumliber.ro/
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu