Juridic- O întrebare frecventă: ce i se cuvine, în România, soțului supraviețuitor, la împărțirea averii?

Deseori, mirosul banilor și împărțirea unei averi îi transformă în lei-paralei chiar și pe cei mai pașnici dintre noi. Ne-a fost dat aproape tuturor să observăm cel puțin un caz în care, după ce o persoană a trecut la cele veșnice, dar a lăsat ceva bunuri în urmă, urmașii săi au fost luați parcă în stăpânirea unui duh al războiului și-au început să pretindă care mai de care mai mult. Desigur, la mijloc e și dorința omului de-a nu fi nedreptățit!

Știți tipicele discuții: „ție ți-a dat deja prea mult”, „etajul e al meu, ție ți-a lăsat doar două camere și-un sfert din grădină” etc. În acest context, vom discuta despre cele ce se cuvin soțului supraviețuitor, ce nu poate fi exclus dintre moștenitorii legali.

Dacă, la momentul deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă, soţul supravieţuitor are dreptul la o parte din avutul perechii sale care a trecut la cele veșnice (sau, cum spun ateii, „în neființă”). Soţul supravieţuitor vine la moştenire alături de oricare dintre categoriile de moştenitori legali. Nu poate fi dat la o parte!

Dacă alți moștenitori nu există ori dacă niciunul dintre ei nu dorește să primească nimic din moștenire (mai rară situația, cu excepția cazurilor în care defunctul a lăsat în urmă bunuri puține și multe… datorii), soțul supraviețuitor se va bucura de toată moștenirea.

Soțului supraviețuitor i se cuvine 1/4 din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (copiii săi şi urmaşii lor în linie dreaptă, la infinit). El primește 1/3 din moştenire, când vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi ai defunctului. Precizare: ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama celui decedat iar colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile lui, precum şi urmașii acestora, până la al patrulea grad.

Soțul supraviețuitor va avea o cotă succesorală de 1/2 din moştenire, dacă vine în concurs fie doar cu părinții celui mort, fie exclusiv cu colateralii săi privilegiaţi (frați, copiii lor). Dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţii ordinari (ex.: bunicii defunctului), fie cu colateralii ordinari ai defunctului (unchi, mătuși) i se cuvin ¾ din averea lăsată în urmă de către soțul său.

Dacă soțul supravieţuitor nu-i titular al vreunui drept real de-a utiliza o altă locuinţă conformă  trebuințelor sale, se va bucura de un drept de abitaţie asupra imobilului în care-a stat până la data deschiderii moştenirii, dacă respectiva locuință este unul dintre bunurile moştenirii. Deci, persoana cu drept de abitație deține dreptul de-a locui în casa în care a viețuit până la data deschiderii moştenirii, când casa cu pricina face parte din moştenire.

Atenție! Dacă locuinţa nu este necesară pe de-a-ntregul soţului supravieţuitor, orice moștenitor poate solicita (nu înseamnă ca va și obține!) fie restrângerea dreptului de abitaţie, fie chiar schimbarea obiectului său, dacă poate pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă, însă una adecvată.

Odată cu partajul piere și dreptul de abitație, însă nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Dacă, așa cum se întâmplă uneori (cam frecvent, de fapt), un moștenitor nesocotește prevederile referitoare la dreptul de abitație, soțul supraviețuitor trebuie să se adreseze, fără amânare, justiției, mai precis instanței competente să judece partajul. Instanța competentă va decide neîntârziat, asupra situației!

Tomi Tohaneanu

Surse foto:

(1) , (3)  pixabay.com

(2) flickr.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină