UN BRITANIC, APĂRĂTOR AL INTERESELOR ROMÂNIEI: R.W. SETON-WATSON ALIAS SCOTUS VIATOR

„În această operaţie, chirurgul român trebuie să joace rolul principal. Nu vreau să cred că mâna lui va tremura”.

În opinia publică britanică, cunoscătoare superficială a problemelor din Europa de Sud-Est, un curent favorabil României a fost creat de publicistul R.W. Seton-Watson (1879-1951) (a semnat şi sub pseudonimul Scotus Viator – Călătorul scoţian). Născut la Londra, din părinți scoțieni, el considera, inițial, că Monarhia austro-ungară este reformabilă, odată cu urcarea pe tron a arhiducelui Franz Ferdinand. Publicistul britanic denunţa cu vigoare hegemonia maghiarilor în Dubla Monarhie, o hegemonie exercitată în detrimentul celorlalte naţionalităţi, supuse unui regim de discriminare şi oprimare.

Asasinarea moştenitorului tronului austro-ungar şi izbucnirea Primului Război Mondial au generat o schimbare radicală a viziunii lui R.W. Seton-Watson. El a înţeles că şansele de supravieţuire ale Austro-Ungariei erau minime, că pe ruinele Dublei Monarhii aveau să se înalţe un puternic stat al slavilor de sud, având drept nucleu Serbia, un stat român care avea să aducă în frontierele sale Transilvania, Banatul şi Bucovina şi, în sfârşit, un stat al cehilor şi slovacilor.

Însoţit de istoricul G.M. Trevelyan – sortit unei binemeritate notorietăţi –, R.W. Seton-Watson a vizitat Serbia şi România, în 1915. La Bucureşti, el s-a bucurat de o primire călduroasă, partizanii Antantei – Take Ionescu şi Barbu Delavrancea – elogiind Marea Britanie şi exprimându-şi dorinţa ca România să i se alăture cât mai curând în lupta împotriva Puterilor Centrale.

Călătoria din 1915 i-a permis lui R.W. Seton-Watson să-şi clarifice vederile sale asupra rezolvării problemelor sud-est europene. Chiar dacă soluţiile oferite de el nu aveau şanse de a fi realizate, el a hotărât să acţioneze pentru a-şi convinge compatrioţii că Marea Britanie trebuie să înscrie în obiectivele sale soluţia diferendelor balcanice, într-un spirit de echitate. El şi-a asociat în această acţiune pe ziaristul Wickham Steed – devenit şi el un prieten al românilor – şi pe rectorul lui King’s College din Londra în încercarea de a determina guvernul englez, dar şi celelalte guverne ale Antantei, de a promova o politică adecvată realităţilor balcanice.

Radicalizarea poziţiei lui R.W. Seton-Watson, o dată cu declanşarea marii conflagraţii, este vizibilă în articolul “Problemele rasiale în Austro-Ungaria” în care, după ce stăruie asupra responsabilităţii maghiarilor în crearea tensiunilor naţionale prin voinţa lor de dominaţie, el conchide asupra posibilităţii dezagregării Dublei Monarhii: „Austria de astăzi nu se poate separa de soarta maghiarilor […]. În ceea ce priveşte Austro-Ungaria, acest război este în sine o dovadă că politica de dominare rasială şi de asimilare forţată este falimentară din punct de vedere moral¹”.

Într-un alt articol, consacrat în întregime problemei româneşti, publicistul britanic a subliniat aspiraţia românilor de a vedea pe fraţii lor din Transilvania reuniţi cu Vechiul Regat. De remarcat că R.W. Seton-Watson nu uita să amintească şi de românii dintre Prut şi Nistru: „Nu trebuie uitat că visul unităţii româneşti poate fi pe deplin realizat numai dacă Rusia restituie cel puţin o parte din Basarabia, care numără nu mai puţin un milion şi un sfert de români²”.

Venit în România în 1915, R.W. Seton-Watson a evocat, din nou, în discursul rostit la banchetul dat în cinstea sa, rolul funest al maghiarilor în Dubla Monarhie. El a încheiat cu o formulă de maximă duritate: „trebuie să încercăm cu toţii să îndepărtăm această cangrenă din corpul Europei. În această operaţie, chirurgul român trebuie să joace rolul principal. Nu vreau să cred că mâna lui va tremura³”.

Prelungirea stării de expectativă armată a României a produs iritare în anumite cercuri ale opiniei publice britanice, unde crearea unui front pentru Puterile Centrale era văzută ca un mijloc de slăbire a presiunii germane pe frontul de vest. R.W. Seton-Watson, prin articole şi conferinţe (rezumate apoi în presă) a prezentat cu competenţa expertului situaţia dificilă a României, atât din punct de vedere diplomatic, cât şi militar. Se poate afirma fără exagerare că românii nu au avut în Marea Britanie un apărător mai constant şi mai înflăcărat decât R.W. Seton-Watson. El a dat de fiecare dată asigurări – întemeiate pe cunoaşterea în profunzime a realităţilor din ţară, dar şi din Austro-Ungaria – că la momentul potrivit România se va alătura Antantei⁴.  Publicistul britanic a stăruit asupra temerilor existente în România privind obţinerea de către Rusia, în caz de victorie, a controlului asupra Strâmtorilor. Deşi Imperiul rus era aliatul Marii Britanii, R.W. Seton-Watson nu a ezitat să ceară garanţii pentru România în cazul în care Bosforul şi Dardanelele ar fi trecut sub autoritatea Rusiei, apreciind că țara noastră trebuie să se bucure de liberul drept de acces prin Strâmtori pentru comerţul şi vasele ei de război.

R.W. Seton-Watson şi grupul de filo români din Marea Britanie a pregătit – s-ar putea spune – terenul pentru momentul, când, intrarea României în război avea să schimbe percepţia opiniei publice britanice în privinţa noului aliat.

Dr. Valentin Fușcan

1. Cornelia Bodea, Hugh Seton-Watson, R.W. Seton-Watson şi Românii. 1906-1920, vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988, p. 704. Primul volum conţine şi un documentat studiu introductiv despre personalitatea şi activitatea lui R.W. Seton-Watson, Ibidem, vol. I, p. 37 şi urm.

2. Ibidem, vol. II, p. 705-706.

3. Ibidem, p. 707.

4. Ibidem, p. 708 şi urm.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină