Războiul rece: Proiectul „White Alice” derulat de armata americană la mijlocul anilor 50, în Alaska

Posted on 27 mai 2016 by Radu Ungureanu in Istorie, Știați că, Știință și cunoaștere // 0 Comments

În 1955, armata Statelor Unite construiește o rețea nouă de comunicație în Alaska. Apeluri telefonice și telegramele erau mai întâi transmise în troposfera terestră, ca mai apoi să revine pe Pământ în centrul de transmisie dorit. Proiectul denumit „White Alice” a fost folosit timp de 20 de ani, de la începutul războiului rece și până la apariția comunicațiilor prin satelit. Alaska avea la acea vreme o populație de 215.000 de oameni, răspândiți pe o suprafață de 1.717.854 km², de două ori mai mare decât dimensiunea statului Texas, iar comunicațiile erau extrem de dificile în regiune.

Americanii aveau nevoie de un sistem de comunicație stabil, solid și nedetectabil în Alaska, mai mult decât în orice alt stat. Inamicul sovietic era la doar 53 de mile de această zonă, iar oficialitățile de la Washington erau convinse că dacă va exista un atac asupra Americii, rușii o vor face prin Alaska.

Această tehnologie avea mai multe avantaje față de tehnologiile folosite la acea vreme. În afară de faptul că se puteau efectua mai multe apeluri telefonice simultane, sistemul era extrem de sigur, neputând fi interceptat de către inamic. Odată ce un semnal era trimis în troposferă, el se întorcea doar într-o anumită locație.

Armata a construit în total 22 de centre, valoarea totală a proiectului fiind de 300 de milioane de dolari. Însă, din 1967, după doar opt ani de la inaugurarea rețelei, guvernul a decis să se concentreze pe dezvoltarea de tehnologii de comunicație prin satelit. „White Alice” a rămas activ doar pentru comunicațiile civile până în anii 1970.

Astăzi centrele sunt abandonate. Componentele electronice din interiorul lor sunt moarte de multă vreme. Structurile sunt luate ca reper de vânători în lungile călătorii prin acest fascinant ținut.

Troposfera terestră este stratul atmosferic ce se desfășoară de la nivelul solului și până la 12 km altitudine. Deasupra polilor are 8 km grosime, iar deasupra Ecuatorului 18 km. În acest strat se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer, se formează norii, precipitațiile sau vânturile. Temperatura scade cu 6,4 grade C la fiecare km și ajunge în partea superioara la -80 C.