S-au inventat Bonsaii plutitori, bonsaii care levitează!
Japonezii au decis că micuții pomișori Bonsai ar trebui să fie și mai drăguți. Dar cum să realizeze acest lucru? Au apelat la formule de domeniul stiințifico fantasticului și au creat un bonsai plutitor, un bonsai care levitează!
Designerii de la The Hoshinchu au numit creația lor „Air Bonsai” care se compune din jumătatea de jos numită „baza energetică” și partea de deasupra pe care au numit-o „mingea plutitoare „. Ambele jumătăți au magneți instalați astfel încât cele două jumătăți se resping și generează un fenomen de rotație. Așadar… designerii au reușit să dea naștere la un Bonsai plutitor.
Schițe și desene a unor arbori crescuți în ghivece, având câteodată roci sau alte elemente decorative, aparent fiind utilizați pentru scopuri decorative, au fost descoperite în mormintele Egiptului antic și au fost datate ca fiind mai vechi de 4,000 de ani. Este de asemenea cunoscut că în Asia, caravanele transportau frecvent în vase arbori de diferite specii și dimensiuni. Acești arbori erau surse de chimicale utilizate medicinal de către vindecătorii caravanelor atât pe traseul urmat, cât și în locurile în care caravana oprea. (National Bonsai & Penjing Museum)
Arta modernă a bonsai-ului este originară din China, fiind veche de cel puțin 2,000 de ani. A fost denumită inițial penzai și a fost scrisă utilizând aceleași sistem de caractere Hanzi, care a generat și caracterele Kanji de mai sus. Apoi a fost adusă în Japonia de către ambasadorii imperiali japonezi de pe lângă curtea imperială a Chinei, cândva între secolele al 7-lea și al 9-lea. În perioada Kamakura, arbori penjing, care aminteau de perioada Heian, au fost reprezentați în anumite suluri pictate și documente. Ulterior, în perioada Muromachi, această artă s-a dezvoltat în Japonia în direcții diferite.
Întocmai ca în cazul unei grădini japoneze, realizarea și delectarea de a avea un bonsai presupunea simț artistic, care este cunoscut sub numele de „Wabi-sabi”. Oricum, plăcerea de a avea acces la un arbore bonsai a fost limitată pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atât în China, cât și în Japonia. În perioada Edo, a devenit posibil ca mulți daimyo, samurai, comercianți, orășeni și alte categorii sociale să aibă privilegiul de a admira sau de a poseda un bonsai. În această epocă de lărgire fundamentală a accesului la bonsai, meserii îngust specializate, precum meșteri olari de vase bonsai, și-au făcut apariția. Se presupune că numele de bonsai a început a fi folosit tot atunci.
Această artă este încă practicată în China de azi, adeseori sub vechiul nume de penjing. Deosebirea dintre arborii/arbuștii bonsai și penjing este că cei cultivați în China tind să fie mai mari, pentru că stilul penjing creează miniaturi care sunt realizate cu scopul de a fi expuși în aer liber. (wikipedia)
National Bonsai & Penjing MuseumCunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu