Pe vremuri oamenii politici aveau și bibliotecă

Numele lui Emanoil Porumbaru rămâne veșnic legat de declarația de război a României înmânată Austro-Ungariei, în august 1916, pe care a semnat-o în calitate de ministru de Externe în cabinetul condus de Ionel Brătianu.

Deși ironizat în epocă, Porumbaru a fost deținătorul uneia dintre cele mai mari biblioteci private din țară.

Despre erudiția acestuia a vorbit și Nicolae Iorga: „Porumbaru, care primise o educație aleasă, avea cunoștinți foarte întinse și mai ales nu se ostenea niciodată, până la vârsta foarte înaintată, pe care nu-i plăcea s-o mărturisească, să le întregească printr-o lectură bogată și aleasă, cum n-am găsit-o la alt om politic al nostru.”

În octombrie 1921, la moartea sa, soarta acestei biblioteci devine subiect public:

„Mai bine de 50 ani, Em. Porumbaru adunase mereu cărți din domeniul dreptului, economiei politice, finanțelor și literelor.

Când a simțit că se apropie de sfârșit, Porumbaru și-a scris testamentul și a dispus ca din biblioteca sa douăzeci mii volume să fie date Ateneului Român, alte douăzeci mii Fundației universitare Carol I, iar restul să rămână la dispoziția legatarului său universal, d. general Ștefănescu-Amza, care să dispună cum va crede de cuviință.

Executând dorința testatorului, d. general Amza a încredințat Ateneului și Fundației patruzeci mii volume, iar din rest a dat o parte Palatului Justiției (scrieri de drept) și o altă parte Cercului de studii al partidului liberal (opere de economie politică).” (Dimineața, 19 decembrie 1921)

Sursă foto: Arhivele Naționale ale României

FB Institutul de Studii Sud-Est Europene

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină