Ghiocelul de la legende, la simboluri

În 1983, Andreas Plaitakis și Roger Duvoisin au sugerat că iarba magică misterioasă, moly, care apare în Odiseea lui Homer este ghiocelul.

Unul dintre principiile active prezente în ghiocel este alcaloidul galantamina, care, ca inhibitor de acetilcolinesterază, ar fi putut acționa ca un antidot împotriva otrăvurilor lui Circe.

În plus, susțin această noțiune notele făcute în timpul secolului al IV-lea î.Hr. de savantul grec Theophrastus care a scris în Historia plantarum că moly a fost „folosit ca antidot împotriva otrăvurilor”, deși împotriva căror otrăvuri a fost eficientă rămâne neclar.

Galantamina poate fi de ajutor în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu este un remediu; substanța apare și în mod natural în narcise și alte narcise.

Ghioceii ocupă un loc proeminent în artă și literatură, adesea ca simbol în poezia primăverii, purității și religiei.

Numele timpurii se referă la asocierea cu sărbătoarea religioasă a Lumânăriei (2 februarie) – perioada optimă de înflorire a plantei – la care tinerele, îmbrăcate în alb, mergeau în procesiune solemnă în comemorarea Purificării Fecioarei.

Numele francez de violette de la chandaleur se referă la Candlemas, în timp ce un nume italian, fiore della purificazione, se referă la purificare. Numele german de Schneeglöckchen (clopote de zăpadă) invocă simbolul clopotelor.

În limbajul florilor, ghiocelul este sinonim cu „speranța” (și cu revenirea zeiței Persefone/Proserpinei din Hades), deoarece înflorește la începutul primăverii, chiar înainte de echinocțiul de primăvară și, prin urmare, este văzut ca „vestind” primăvara și anul nou.

În vremuri mai recente, ghiocelul a fost adoptat ca simbol al durerii și al speranței în urma masacrului de la Dunblane din Scoția și și-a împrumutat numele campaniei ulterioare de restricționare a deținerii legale a armelor de mână în Marea Britanie.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină