Strada Bazaca

Strada Bazaca, uitată în zilele noastre de cei mai mulți dintre bucureșteni, a fost una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite străzi ale orașului de odinioară.

Situată în centrul istoric al Capitalei, în imediata apropiere a Hanului lui Manuc, Bazaca a fost un veritabil bazar al anilor ’30, remarcându-se printr-o intensă viață comercială.

Numele străzii provine de la Bezaca Anastasie, secretarul particular al principelui Prozorovsky, generalul șef al armatei ruse, și al urmașului acestuia, generalul Bagration.

La începutul secolului al XIX-lea, odată cu declanșarea războiului ruso-turc din anii 1806-1812, Bezaca este trimis la București, unde se stabilește definitiv.

Strângând o avere considerabilă, acesta cumpără mai multe prăvălii pe strada ce avea să-i poarte numele, numai că bucureștenilor plăcându-le mai mult cum sună Bazaca decât Bezaca, l-au păstrat pe cel dintâi.

Farmecul acestei străzi, cu vesela și tumultoasa sa viață, se datora în mare parte negustorilor, ce aveau „darul” de a-și cunoaște cumpărătorii, lucru ce le permitea să știe „cu cine au de-a face” și să obțină câștigul dorit.

Bazaca nu a fost o stradă a cumpărătorilor bogați, majoritatea care veneau aici fiind țărani sau servitori, însă, cu toate acestea, a avut clienții ei fideli.

La Bazaca, se vindeau și se cumpărau felurite și numeroase mărfuri. Aici puteau fi găsite diverse țesături, precum stambe, mătăsuri, stofe, materiale din lână sau sintetice, dar și accesorii pentru articolele de vestimentație, încât „când trebuia să treci prin Bazaca, aveai impresia că te împleticești printre bucățile desfăcute de pânză și stambă și că le tragi după tine”.

Pitorescul străzii era dat și de multitudinea cumpărătorilor, dar și de voioșia și hazul ce izvorau din discuțiile negustorilor cu clienții.

„Din ciocnirile acestor interese atât de contrarii, modul cum caută fiecare să fie mai abil, rezultă hazul. Și este un haz sănătos. Din toată inima”.

Pe strada Bazaca se afla și celebrul magazin „La Vulturul de mare cu peștele în gheare”, care ulterior a fost mutat într-un bloc din spatele magazinului Cocor de astăzi.

Negustoreasca stradă, plină de animație, a fost dărâmată la începutul anilor ’40, locul fiindu-i luat de largul bulevardului Brătianu și de blocurile ce-l străjuiesc.

Text: Andreea Mâniceanu

Muzeul Casa Filipescu Cesianu

Bibliografie:

„Ilustrațiunea Română”, 27 octombrie 1937; „Ilustrațiunea Română”, 19 octombrie 1932; Alexandru Ofrim, „Străzi vechi din Bucureștiul de azi”, Editura Humanitas, București, 2011; George Potra, „Din Bucureștii de altădată”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; Victor Bilciurescu, „București și bucureșteni de ieri și de azi”, Editura Universul, București, 1945

Sursă foto: Colecția „Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice” a Muzeului Municipiului București

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină