Voievodul spiritual de la Mănăstirea Rohia

Azi se implinesc sapte ani de la invesnicirea Parintelui Arhiepiscop Iustinian Chira – Voievodul Spiritual al Maramuresului si Satmarului!…

Mare barbat, vrednic slujitor, veritabil parinte duhovnicesc, autentic monah si deosebit arhipastor, venerabilul Parinte Arhiepiscop Iustinian ramane, in amintirea, inima si constiinta mea, drept un parinte duhovnic extraordinar, curat la minte, la suflet si la trup, responsabil si asumat, slujitor, loial si devotat al Bisericii, cinstitor al lui Dumnezeu si iubitor de oameni, ajungand, astfel, atat de popular si, de iubit de oameni!…

Altfel spus, ce avea, ce detinea, in mod special, aceasta minunata personalitate a Bisericii, neamului si poporului nostru?!…

Intai de toate, de Dumnezeu se temea si de oameni ii era rusine!…Apoi, era foarte sincer, era extrem de sincer si deosebit de curajos, avea autoritate, autoritatea Duhului, aceea, parinteasca, patericala, scripturistica si filocalica!…

Toata viata lui si-a dedicat-o slujirii, propovaduirii, marturisirii, (in)faptuirii, postirii, rugaciunii, sfintirii, desavarsirii si mantuirii, lui si a poporului lui Dumnezeu cel dreptcredincios si, inca, in ce vremuri, imprejurari sau conditii!…

Monah de vocatie, sacerdot de calibru, apologet, solid si rezistent, nascut nu prefacut, si-a inteles, dintru inceput si intotdeauna, vocatia, conditia, pozitia, statutul, locul, rolul si rostul lui, in Cetatea cea duhovniceasca, sfanta, sfintita si sfintitoare a Bisericii, purtandu-se dupa cum ii era vorba sau, mai corect spus, dupa cum ii era cuvantul, unul dres cu sare, plin de viata, de continut si de adevar, cuvant cu putere multa, rostit, in tot locul si in tot ceasul, cu timp si fara timp, vorbind, glasuind, dupa cum ii era portul, unul simplu, curat, charismatic, veritabil si autentic!…

Cati dintre noi, cei care l-am cercetat si cunoscut, nu am cazut, coplesiti, sub omoforul si epitrahilul sau, ridicandu-ne, de acolo si din pacat, cu totul altii, adica cei care ar fi trebuit sau ar trebui sa fim, oameni, fiii Celui Preainalt, care ne-am apropiat de El, cu frica, cu credinta si cu dragoste dar si cu incredere, nadejde, bucurie si fericire, toate dobandite de la si datorita acestui mare parinte duhovnicesc – Iustinian Arhiepiscopul care, toata viata, a marturisit doar „Un Domn, o credinta si un botez”!…

Asadar, si acum, la comemorarea a sapte ani de la trecerea ori mutarea sa la sfintele si vesnicele lacasuri ceresti, mi-ar placea sa cred, cu toata convingerea ca, noi, toti cei care l-am intalnit si cunoscut, vom duce mai departe, dincolo de opera lui scrisa ori publicata, sau de inregistrarile audio, foto sau video, de predicile, meditatiile, discursurile ori conferintele sale, duhul lui, felul sau de a fi, modul lui de a se purta, comporta si raporta, atat la Dumnezeu cat si la semenii, ucenicii, fiii sai dihovnicesti sau fratii lui, cu alte cuvinte, vom fi si noi la fel ca Inaltpreasfintia Sa, cu multa dragoste, intelegere, mila, empatie, rabdare si atitudine parinteasca ori cu un comportament cald, ingaduitor si protector, cu omul, insa si cu fermitate, demnitate si intransigenta, atunci cand este vorba de pacat, patima, viciu, ipocrizie, fatarnicie, viclenie si coruptie spirituala!…

Dincolo de Arhiereul, Arhipastorul sau Arhiepiscopul Iustinian Chira, intotdeauna, am observat si constatat ca, el si-a purtat, neincetat si neintrerupt, viata, vietuirea si purtarea, comportamentul si lumina ingerescului chip, fiind un calugar autentic si un monah adevarat, plin de roada Harului Duhului Sfant in el, datorita seriozitatii, sacrificiului, efortului, jertfei, muncii, ostenelii, perseverentei si tenacitatii sale in cele duhovnicesti, spirituale si morale, in cele  calugaresti, liturgice, pastorale, canonice, dogmatice, teologice si bisericesti, toate realizate, cultivate sau implinite la superlativ!..

Nu degeaba a ales sa-si odihneasca trupul sau ostenit in lavra Rohiei, din Tara Lapusului, pe care a staretit-o si a iubit-o dincolo de cuvinte!…

Pentru toate acestea si multe altele, cu sfanta recunostinta, sincera admiratie si evlavioasa pomenire, ma rog, in continuare, ca Dumnezeu sa-l odihneasca in lumina cea neapusa si neinserata a Slavei si Imparatiei Sale celei Ceresti si Vesnice! Amin!…In veci pomenirea lui!…

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină