Turnul Ierihonului

Studiile lui Ran Barkai și Roy Liran de la Universitatea din Tel Aviv publicate în 2011 au sugerat scopuri astronomice și sociale în construcția turnului Ierihonului.

Prezentând un exemplu timpuriu de arheoastronomie, ei au folosit modelarea computerizată pentru a determina că umbra munților din apropiere a lovit mai întâi turnul la apusul solstițiului de vară și apoi s-a răspândit în întreg orașul.

Menționând că nu au existat invazii cunoscute în zonă în momentul construcției, scopul defensiv al turnului, zidului și șanțului de la Ierihon a fost pus în discuție. Nu au fost găsite înmormântări și sugestiile că ar fi un mormânt au fost respinse.

Discuând în The Jerusalem Post, Barkai a susținut că structura a fost folosită pentru a crea uimire și inspirație pentru a convinge oamenii să adopte un mod de viață mai dificil, odată cu dezvoltarea agriculturii și a ierarhiilor sociale.

El a concluzionat: „Credem că acest turn a fost unul dintre mecanismele de motivare a oamenilor să ia parte la un stil de viață comunal”.

Zidul antic al Ierihonului a fost descoperit de John Garstang în timpul săpăturilor din 1930 până în 1936, despre care el a sugerat că sunt cele descrise în Cartea lui Iosua în Biblie și datate în jurul anului 1400 î.Hr.

Kathleen Kenyon a descoperit turnul construit lângă zidul din interiorul orașului în timpul săpăturilor între 1952 și 1958. Kenyon a furnizat dovezi că ambele construcții datează din neolitic, care este ultima parte a epocii de piatră.

Turnul evidențiază importanța Ierihonului pentru înțelegerea modelelor de așezare în perioada sultaniană din Levantul de Sud.

Levantul de Sud este o regiune geografică ce cuprinde jumătatea de sud a Levantului. Ea corespunde aproximativ Israelului, Palestinei și Iordaniei din zilele noastre; unele definiții includ și sudul Libanului, sudul Siriei și/sau Peninsula Sinai.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină