Calea ferată transcaspică

Calea ferată începe de pe malul estic al Mării Caspice la Turkmenbashi (Krasnovodsk) și se îndreaptă spre sud-est, de-a lungul marginii deșertului Karakum.

Nodul important de pe traseu și depozitul de reparații de locomotive este situat în orașul Bereket (fostul Gazandjyk) la aproximativ 340 km spre est.

Tot în acest punct, calea ferată transcaspică intersectează noua cale ferată transnațională Nord-Sud care leagă Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran și se termină la Golful Persic.

După Bereket, traseul merge paralel cu Canalul Karakum. Trece prin Ashgabat (Ashkhabad) și continuă spre sud-est, îmbrățișând poalele munților Kopet Dagh și trecând prin Tedzhen.

La Tedzhen se ramifică o legătură feroviară modernă, care se îndreaptă către granița cu Iranul la Serakhs și de acolo către Mashhad din Iran.

De la Tedzhen, Trans-Caspică se îndreaptă spre nord-est, prin Mary (Merv), unde o ramură construită în anii 1890 duce la granița afgană la Gushgy, iar linia principală continuă până la Turkmenabat (Chärjew).

De acolo, o ramură construită în perioada sovietică leagă spre nord-vest de Urganch și mai departe cu Kazahstan și Rusia.

Linia principală continuă de la Turkmenabat prin Bukhoro (unde o linie de ramificație construită în 1910 duce la Termez și Dușanbe) și apoi continuă până la Samarqand.

La Sirdaryo, unde traversează râul Syr Darya, o ramură merge spre est în valea Fergana. De acolo, calea ferată continuă spre Tașkent.

Acolo o altă linie de nord-vest merge spre Kazahstan, care se ramifică la Arys formând calea ferată Turkestan-Siberia până la Novosibirsk.

Construcția unei căi ferate cu ecartament îngust către Gyzylarbat a început în 1879 în legătură cu cucerirea Rusiei a Transcaspiei sub comanda generalului Mihail Skobelev.

A fost modificată rapid la ecartamentul rusesc standard de 1.524 mm, iar construcția până la Ashkabad și Merv (moderna Mary) a fost finalizată sub generalul Michael Nicolaivitch Annenkoff în 1886.

Inițial, linia a început de la Uzun-Ada pe Marea Caspică, dar punctul terminus a fost mutat ulterior spre nord, spre portul de la Krasnovodsk.

Calea ferată a ajuns la Samarkand via Bukhara în 1888, unde s-a oprit timp de zece ani până când a fost extinsă la Tașkent și Andijan în 1898.

Podul permanent peste Oxus (Amu-Darya) nu a fost finalizat până în 1901, iar până atunci trenurile au circulat peste un lemn slăbit, construcție care a fost adesea deteriorată de inundații.

Încă din 1905, a existat un feribot cu trenul peste Marea Caspică de la Krasnovodsk la Baku, în Azerbaidjan.

Calea ferată Tașkent care leagă Calea Ferată Militară Transcaspică cu rețeaua altor căi ferate rusești și europene a fost finalizată în 1906.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină