Oieritul ia locul metalurgiei în oraşul Zlatna și în satele dimprejur

Cu ani în urmă, orașul Zlatna, la doar 37 km de Alba Iulia, era cunoscut pentru gradul ridicat de poluare! Dealurile și văile din jur erau aproape lipsite de vegetație, iar populația din zonă nu se putea bucura de aerul curat al munților. Și satele din subordinea orașului: Botești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului,Pârău Gruiului, Pătrângeni, Pirita, Runc, Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică, Podul lu Paul și Vâltori, au avut aceeași soartă.

În 2004 mina și combinatul metalurgic s-au închis, paralizând practic întreaga zonă. După aproape 10 ani, satele din jurul orașului și orașul în sine, sunt astăzi de nerecunoscut. Valea lui Traian, cum numesc sătenii aceste locuri, este acum în concurență cu alte locuri pitorești ale țării. Primarul orașului și al satelor din jur, a reușit să ofere locuitorilor și turiștilor un nou început! Iubitorii de folclor au de ales între cele 18 sate pentru a remarca portul popular și obiceiurile păstrate cu mândrie. Sătenii oferă plimbări cu căruța la câteva dintre punctele care nu trebuie ratate în această zonă: Mănăstirea Buna Vestire, care-și așteaptă credincioșii cu un muzeu amenajat pe două etaje, cu obiecte colecționate din zonă, unele datând dinainte de Cristos; un alt loc este “Degetul Domnului” stânca – monument al naturii, care veghează asupra bisericii din satul Valea Mică, biserică pictată în 8 ani de cunoscutul pictor de biserici, Dumitru Bălașa.

În oraș, merită un popas la cele trei locomotive de mocănițe restaurate, un muzeu în aer liber, amplasat pe locul unde, cu ani în urmă, era gara de unde pleca și venea mocănița din Munții Metaliferi. Nu-i greu să-l gasești pe Andrei Berinde, care poate povesti ore în șir despre aceste locomotive și drumurile lor: “Una dintre locomotive este cu aburi, model CFN N2 302 (clasată ca patrimoniu cultural naţional mobil), construită în anul 1906 și care este la restaurare în Cluj. Dacă totul va merge bine, Mocănița și cele 3 vagoane din anul 1901, după zeci de ani, vor reface traseul pornind de la Zlatna la Alba Iulia. Sătenii își vor aminti de drumurile pe care le făceau în copilărie. Lucrările la calea ferată Alba Iulia – Zlatna au început în 1892, aceasta fiind inaugurată în 1895. Linia avea o lungime de 48,5 km, 11 gări şi trei puncte de alimentare cu apă la Alba Iulia, Şard şi Zlatna. Linia îngustă a fost înlocuită cu o linie normală în anul 1976. Realizarea ei a fost făcută pentru a ușura transportul materialelor şi al produselor miniere care se extrăgeau şi se prelucrau în fabricile din Zlatna și Munţii Apuseni .”

De sus, de pe deal, unde se află fostul horn de acaparare a gazelor de la combinatul metalurgic, se vede tot orașul, dealurile din jur, locurile unde cu ani în urmă nu se vedea decât nisip roșu. Acum totul este reîmpădurit, verde. Sunt multe alte locuri și povești care îmbogățesc frumusețea acestei zone, dar cea mai importantă este cea prin care aflăm cum acest loc este acum un nou început pentru zlăteni, pentru inginerii metalurgici și minieri care, pierzându-și locul de muncă de la combinatul metalurgic și mina închisă, au devenit ciobani! Și-au cumpărat oi, sau capre și acum își duc traiul din această ocupație străveche.”Am rămas fără servici în 2004. Feciorul meu a plecat din țară pentru că nici combinatul și nici mina nu mai produceau” declară un fost inginer metalurgic, care acum merge pe dealul furnalului pentru a-și duce caprele la păscut. “Eu și mulți de prin aceste sate o trebuit să ne cătăm de muncă. Ce să facem? Ne-om luat oi și capre, câte am putut și noi. Acum ne-om făcut ciobani. Nu plecăm departe de aceste dealuri. Nu avem capete multe și ni le gospodărim între noi. E mai ușor cu ele de când dealurile au prins iarbă și tufișuri. Nu era nimic pe ele înainte, doar nisip roșu de la furnale și de la mină. Stăm ba la sat, ba avem gospodărie în oraș. Ne ținem câte capete putem a crește. Ducem lapte și brânză și la Alba, că nu-i departe.”

Primarul orașului este cel care de ani de zile încearcă să implementeze programe europene pentru a reda orașului strălucirea și bogăția pe care o merită. “Combinatul metalurgic a poluat apa, aerul și solul, terenurile din jurul său cu metale grele, inclusiv sulfați, nitrați și altele” ne-a declarat primarul Silviu Ponoran. „Am făcut un proiect special pe refacerea ecosistemului în cadrul programelor multinaționale de mediu derulate prin Ministerul Mediului când ministru era Sulfina Barbu, și care din păcate stagnează din lipsa de fonduri. Prin acel proiect am refăcut ecosistemul pe o suprafața de 1364 ha, care a însemnat terasamente în zonele unde se creaseră ravene, corecții de torenți unde se creaseră torenți total aiurea care nu mai erau pe vechile lor amplasamente, înierbări și împăduriri. Proiectul a fost făcut de ISPIF București și a dat rezultate foarte bune în zonele unde am reușit să punem în valoare lucrările din acest proiect. Regretăm astazi ca în loc să finalizăm obiectivele de investiții începute prin programele multinaționale de mediu, unele ajungând în stadii de implementare chiar și peste 80%, stagnăm din lipsă de fonduri, de doi ani. S-au creat și multe proiecte pe programele de subzistență și alte programe, iar oamenii au primit subvenții și au început cât de cât să realizeze venituri din agricultură. S-au apucat de creșterea animalelor. I-am impulsionat și am organizat un târg de animale autorizat care întrunește toate condițiile cerute de directivele UE. Am creat un CLUSTER care este gândit chiar să promoveze produsele din zona Munților Apuseni, sau mai bine zis produsele din zona montană, ele fiind produse ecologice care trebuie branduite și de aceea am pus numele acestui CLUSTER: Țara Moților. Prin intermediul acestui Cluster vom putea accesa fonduri pentru producție, ambalare și desfacere a produselor din zona de munte”, a încheiat Silviu Ponoran.

Același primar este cel care cu trei ani în urmă, primea o echipă de cineaști cu care a inițiat Festivalul Internațional de Film Etnografic, primul de acest gen din România. S-au implicat toate cele 18 sate în organizarea festivalului! Au venit cu ce au putut, cu parada costumelor populare, cu carul cu boi, cu formații de dansuri populare și interpreți de muzică populară! I-au invitat pe toți în casele lor pentru a le arată cum se trăiește la poalele Munților Metaliferi, unde creșterea animalelor și agricultura la scară mică, a luat locul mineritului și a prelucrărilor metalurgice. Timpul, istoria și greutățile fiecărei perioade au lăsat urme în viață lor, în moștenirea lor, în speranțele lor de viitor. Dar iată că focul din suflet a răbufnit atunci când s-au unit să facă un lucru frumos, fie el un festival, sau munca pe dealurile orașului, fie creșterea animalelor și aducerea lor la târg.

bustul lui Avram Iancu în centrul oraşului Zlatna

Mădălina Corina Diaconu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină