Strada Mântuleasa

Istoria străzii Mântuleasa nu se cunoaște nici până astăzi în totalitate, căci multe dintre întâmplările petrecute pe această stradă, neconsemnate de cei care le-au trăit, au rămas uitate de timp.

Ulița Mântuleasa apare pentru prima dată menționată în anul 1707, înainte de menționarea propriu-zisă a mahalalei, ceea ce arată că la vremea respectivă era destul de circulată și una dintre cele mai cunoscute căi de acces ale orașului.

În planul inginerului elvețian Franz Josef Sulzer din anul 1780, ulița Mântuleasa este reprezentată ca un segment al unui traseu mai lung, ce unea Calea Dudești de Podul Târgului de Afară, în timp ce în planul inginerului Borroczyn din anul 1847 apare pavată mai mult de jumătate din lungimea sa, pornind dinspre Podul Târgului de Afară.

Mahalaua Mântuleasa, locuită în mare parte de negustori, s-a format la începutul secolului al XVIII-lea.

Străzile din apropierea mahalalei erau: Popa Soare, continuând fie cu strada Dimineții, fie cu strada Plantelor, și traseul viitorului bulevard Carol la nord.

Mahalaua cuprindea locurile de zestre ale soției Hagiului Matei Manta, precum și pe cele din jurul mănăstirii Căldărușani.

Casa negustorului Matei Manta era o casă boierească cu multe încăperi, grajd, magazii și loc pentru trăsuri, dar și cu o frumoasă grădină ce se întindea pe aproximativ două pogoane.

Un document de epocă înfățișează descrierea unei case înstărite, cum a fost, cel mai probabil, și cea a negustorului Manta:

„O bună casă boerească (…) cu gard, cu cuhnie, cu șopron, cu casă dă jos, cu o casă mai mică, cu poartă bună, cu puț în curte, cu curtea pe uluci, cu grădina asemenea cu casele de sus toate grijite, cu paturi, cu lavițe, cu păticine de macaturi, cu uși la toate casele, căptușite, cu ferestre dă steclă pe toate casele, cu încuietori la toate ușile, asemeni și beciurile iarăși cu paturi, cu laviți, cu uși așișderea, cu o căscioară ce este din dosul grădinii, cu locșorul ei, cu puț în curte”.

Numele străzii provine de la soția negustorului Matei Manta, care, cu timpul, a fost poreclită „Mântuleasa”. Aceasta era o femeie de o rară frumusețe, căreia îi plăcea să ducă o viață luxoasă.

După moartea negustorului, când a început să fie uitată și părăsită de prieteni, a hotărât să înalțe o biserică pentru pomenirea soțului ei, alături de care dusese o viață împlinită și fericită.

Mântuleasa nu a apucat însă să își vadă visul devenit realitate, căci a murit din cauza unei boli nemiloase.

Rezidirea lăcașului de cult a început datorită fiicei sale Maria, cu ajutorul banilor primiți moștenire.

Sfințirea bisericii a avut loc în anul 1732, în ziua Sfinților Mihail și Gavril, astfel biserica a primit hramul sărbătorii Sfinților Arhangheli.

Strada a rămas cunoscută și datorită faptului că la școala Mântuleasa a învățat între 1914 și 1917 Mircea Eliade.

„Era o clădire mare, robustă, străjuită de castani, cu o curte vastă în spate, în care ne jucam în timpul recreațiilor.”

Castanii, pe care Eliade îi amintește în scrierile de peste ani, sunt și astăzi pe strada Mântuleasa, iar primăvara, când înfloresc, sporesc și mai mult farmecul străzii.

Text: Andreea Mâniceanu

Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor)

Bibliografie:

George Costescu, „Bucureștii Vechiului Regat”, Editura Universul, București, 1944

G.I. Ionnescu-Gion, „Istoria Bucurescilor”, Stabilimentul Grafic I.V. Socec, București, 1899

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină