Viața de acasă în Bucureștiul La Belle Époque. Tehnică și tehnologie (II)

În „Epoca Sinergiei” viața de acasă s-a transformat radical datorită unor noi tehnici și tehnologii. Asimilarea lor a sporit confortul vieții domestice, a diminuat forța de muncă necesară pentru diverse sarcini zilnice, eliberând momente prețioase pentru a fi dedicate activităților de loisir.

Ziarele și revistele vremii descriau ultimele invenții prezentate publicului la expozițiile universale și discutau comoditățile apărute pe piață în termeni de „economie de timp”, alăturându-le o dimensiune morală.

Răsfoind revistele de popularizare a științei din România aflăm deopotrivă articole care dezbat descoperirile tehnologice cu impact major asupra societății și cele relative la microcosmosul vieții private: „Ce este electricitatea?” (I. Nădejde, Contemporanul, 1890) „Chimia în casă și în bucătărie” (G.G. Longinescu, Natura, 1906), „Curenți de aer într-o cameră” (G. Țițeica, Natura, 1909), „Necesitatea ventilațiunei” (Ion D. Teodor, Natura, 1910), „Mecanica cea nouă” (V. Vâlcovici, Natura, 1913), „Telegrafia fără fir în București” (E. Giurgea, Natura, 1913), „Despre energie” (G. Țițeica, Natura, 1914).

Astăzi, la adăpostul caselor noastre inteligente, cu greu ne putem imagina o vreme când cel puțin un membru al familiei era angajat din zori și până târziu în noapte, în împlinirea sarcinilor domestice. Pentru majoritatea femeilor, viața de zi cu zi presupunea o muncă grea și neîntreruptă, cu foarte puțin timp liber.

Manualele de gospodărie erau pline de sfaturi despre menajul adecvat care stabileau standarde ridicate pentru menținerea curățeniei, călcat, spălat rufe, gătit, ș.a. Bineînțeles, elitele beneficiau de munca servitorilor.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea multe alimente de bază, precum și îmbrăcămintea care în trecut erau realizate în casă, au devenit bunuri de cumpărat din ce în ce mai accesibile.

În anul 1900, Bucureștiul se afla în prima linie a Europei în ceea ce privește utilizarea energiei electrice, fapt probat de cele 53 de uzine (30.000 de lămpi cu incandescență) care deserveau populația înstărită.

Deși flatau tenul feminin prin lumina lor caldă, policandrele cu lumânări și lămpile cu gaz au fost adaptate noilor cerințe, iar sfeșnicele, oricât de frumoase, devin obiecte pur decorative.

În preajma izbucnirii Primului Război Mondial uzinele de la Grozăvești și Filaret produceau suficient curent electric pentru iluminarea străzilor principale, marilor instituții și caselor particulare.

„Astfel, a fost consemnat faptul că la nunta lui Al. Em. Lahovary cu Anna Kretzulescu spațiile erau luminate electric. Pătrunderea becului electric în locuințele particulare este consemnată și în romanul Enigma Otiliei, iar noua locuință a lui Titu Maiorescu era prevăzută cu instalații electrice”.

Palatul Cantacuzino, „o casă ca la Paris”, inaugurat în 1906 era luminat de 600 de lămpi incandescente și dispunea de încălzire centrală.

Alături de iluminat, încălzirea casei reprezenta una dintre cele mai importante dimensiuni ale locuirii în La Belle Époque.

În mediul urban românesc, mai ales în reședințele protipendadei, sobele de teracotă au cunoscut o largă răspândire, fiind treptat secondate de sobele din fontă de tip godin.

Spre finalul secolului al XIX-lea, încălzirea centrală cu vapori sub presiune a devenit practică și accesibilă, caloriferele fiind produse industrial. „Cometul”, fabrica lui M. Adolphe Solomon din București care producea mașini de gătit, mobilă din fier și bronz, sobe, calorifere primește mai multe medalii la Expoziția Universală de la Paris din 1900.

În 1911, Maude Rea Parkinson observa că „românilor le plac foarte mult camerele bine încălzite. […] Iarna se folosesc mereu ferestre duble, dar când vine primăvara cea exterioară este înlocuită cu o plasă de sârmă care lasă aerul să treacă, dar oprește muștele, care sunt foarte enervante”.

Doi ani mai târziu, Ethel Greening Pantazzi face o adevărată apologie a sobelor care tronau în reședințele particulare:

„În fiecare încăpere se află câte o sobă mare de teracotă, necesară pentru încălzirea casei; numai casele recent construite ale celor înstăriți au instalații de încălzire centrală.

Sobele sunt structuri monumentale, uneori clădite din stuc, cu coloane și caneluri elaborate, până în tavan, iar alteori placate cu cahle albe sau colorate.

Merg cu lemne, butucii fiind vârâți printr-o ușiță pătrată de alamă aflată cam la un metru înalțime. Căldura pe care o produc este plăcută și sănătoasă, iar felul cum sunt construite permite ventilația aerului.

Iarna, un servitor își petrece aproape toată ziua alimentându-le, iar enormele rezerve de lemn necesare pentru încălzire sunt stivuite în curți, conferind un aer rural chiar și celor mai moderne cartiere.

Cărbunele, ars doar în sobițele ce încălzesc holurile și culoarele, este un lux și se importă din Anglia la prețul de 100 de lei (20 de dolari) pe tonă”.

În bucătării, pentru prepararea mâncării, se foloseau sobe și aparate care funcționau cu diferite tipuri de combustibil.

Pe măsură ce utilizarea energiei electrice se generalizează, tot mai multe gospodării achiziționează dispozitive electrice precum mașini de gătit și fiare de călcat care reduc munca fizică epuizantă, fiind eficiente și sigure de utilizat.

Perioada este fecundă și în ceea ce privește extinderea rețelelor de canalizare și de distribuție a apei potabile în capitală.

Abonații bucureșteni (5000 în 1901/ 300.000 de locuitori) erau taxați în funcție de numărul de camere, fără a ține seama de consum, fapt ce favoriza risipa de apă.

Până în anul 1910 sunt instalate 2258 contoare și se stabilesc taxele anuale pentru apă și canal.

„În multe case, baia este o anexă separată, prevăzută cu o sobă specială și un cazan pentru încălzirea apei, care, când începe să fiarbă, umple încăperea cu aburi purificatori”.

„În stil vienez”, primele băi amenajate în interiorul locuințelor erau adevărate curiozități pe care prietenii veneau să le admire.

Erau menajate cu toate utilitățile necesare (cadă, duș, lavoar, sobă, boiler) și aveau feroneria nichelată expusă pentru a fi mai ușor de întreținut.

Căzile „sunt considerate parte din mobilier, nu instalații fixe; astfel, fiecare familie trebuie să-și procure propria cadă”.

În ceea ce privește utilizarea gazului, în 1890 ziarele anunțau: „Compania de gaz aduce la cunoștință abonaților săi cari instalează apă în locuințele D-lor, că a construit încălzitori de baie prin gaz, cari se pot alimenta cu apa din conductele orașului și capabili de a încălzi o bae în mai puțin de 20 de minute.

Gazul necesar pentru încălzirea unei băi de două hectolitre este de 1,25 m³ a cărui cost este de bani 40”.

Concomitent, modernizarea reședințelor particulare din perioada La Belle Époque s-a înfăptuit prin tehnologii care au dizolvat barierele spațio-temporale, precum fonograful și telefonul.

„Prin imagine și sunet, spațiul orașului, impresiile unor locuri îndepărtate, specificul diferitelor culturi se insinuează în atmosfera casei”.

Cu mult timp înaintea comunicării digitale instantanee, pentru a contacta pe cineva din afara locuinței trebuia să călătorești sau să trimiți o scrisoare.

Cotidianul vieții de acasă s-a schimbat fundamental grație mijlocului de comunicare revoluționar al profesorului Alexander Graham Bell, prin care se puteau „transmite gîndirile într-un minut la distanțe imense”.

În 1883 se instalează prima linie telefonică particulară în București, între magazinul și tipografia „Socec” și, după șase ani debutează rețeaua telefonică bucureșteană care, la pragul dintre secole, avea 700 de abonați (din cei 287 233 de locuitori).

La domiciliul abonaților, stația permanentă se compunea dintr-un „generator de electricitate, un aparat receptor și transmițător și un dispozitiv de chiamare și altul de apărarea descărcăturilor de electricitate atmosferică”.

Urmând moda altor capitale europene, telefonul se amplasează în holul de la intrare și este folosit mai ales pentru a plasa comenzi furnizorilor.

Anuarele Bucureștiului dedică un spațiu generos regulamentului serviciului coordonat de Direcția Poștelor și Telegrafului: Taxa de instalare era de 150 lei iar abonamentele anuale pentru maxim 1000 de convorbiri „până la marginea orașului” costau 200 de lei.

În 1906 numărul zilnic de convorbiri ajunge la 3-4000/ 1400 de abonați.

Drept semn al progresului, posibilitatea de a vorbi la telefon cu o persoană din cel mai retras colț al tării încântă și provoacă citadinii, astfel încât autoritățile vin în întâmpinarea lor și trasează planuri de extindere a rețelei telefonice în toată țară.

Text: Alexandra Rusu (Casa Filipescu Cesianu)

În imagine:

Tehnologii La Belle Époque, în expunere la Casa Filipescu-Cesianu:

Sobă Godin cu decorație emailată în stil Art Nouveau, începutul sec. XX

Telefon de birou cu baterie locală, purtând stema Regatului României, sf. sec. al XIX-lea

Gramofon „Columbia”, primul sfert sec. al XX-lea

Bibliografie:

Frédéric Damé, Bucarest en 1906, Socec & Co., București, 1907.

Alexandru Cebuc, Contribuții la istoricul ilumnatului din capitală până în anul 1900, în București. Materiale de Istorie și Muzeografie, 1965, https://biblioteca-digitala.ro/, Accesat 18.02.2023.

Judith Flanders, The making of home, Atlantic Books, London, 2014.

Anna Kretzulescu-Lahovary, Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri 1867–1952, Humanitas, București, 2018.

Mariana Neț, Au fost odată două orașe. New York și București la 1900, Corint, București, 2021.

Ethel Greening Pantazzi, România în lumini și umbre, Humanitas, București, 2015.

Maude Rea Parkinson, Douazeci de ani în România 1889-1911, Humanitas, București, 2014.

Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19, Humanitas, București, 2017.

Alexandru Popescu, Casele și palatele Bucureștilor, Cetatea de scaun, Târgoviște, 2018.

Irina Spirescu, De la Orient la Occident. Decorația interioară în reședințele domnești și boierești (1774-1914), Noi Media Print, București, 2010.

George Potra, Din Bucureștii de altădată, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981.

Anuarul Bucureștilor 1885, 1904, 1906.

Contemporanul, 1884, 1890.

Natura, 1906, 1909, 1910, 1913, 1914.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină