Centrul „Constantin Brâncuși” – Muzeul de Artă Craiova

Muzeul de Artă Craiova este unul dintre primele muzee din lume care a deținut o colecție de opere Brâncuși.

În 1943, în Palatul Jean Mihail, se deschidea, după modelul expozițiilor universale, un eveniment de mare anvergură în epocă, „Săptămâna Olteniei”, unde au fost prezentate și trei opere de Constantin Brâncuși: Orgoliu, Cap de copil, Sărutul.

Colecţia de la Craiova reflectă o etapă foarte interesantă în definirea artei care avea să îi aducă prestigiu lui Brâncuși.

Traversând perioada de început, în care artistul își conturează traseul de la un figurativism de factură rodiniană, până la momentul de apogeu, din 1907, în care concepțiile sale estetice depășesc contemporaneitatea, aici se află sâmburele și chintesența artei moderne.

Muzeul are în patrimoniu o copie a DOMNIŞOAREI POGANY- faimoasa sculptură care a stârnit reacții controversate la New York și continuă, încă, să uimească privitorii.

Cu ocazia Zilei Naționale „Constantin Brâncuși”, Muzeul de Artă Craiova a invitat două personalități cunoscute în domeniul istoriei și teoriei artei: doamna prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu și domnul prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu.

Cu acest prilej, duminică 19 februarie 2023, la Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova, vor fi susținute două conferințe care tratează subiecte de cercetare și sinteză asupra operei lui Constantin Brâncuși: Atelierul lui Brâncuși – prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu și De ce dormitează muza lui Brâncuși? – prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu.

Atelierul lui Brâncuși a rămas în istorie nu doar pentru existența lui fizică, cât, mai ales, ca un spațiu generator de idei.

În numărul 52 din ianuarie 1925 al revistei avangardiste Contimporanul, dedicat lui Constantin Brâncuși, Marcel Iancu scria: „Numai un popor vânjos şi sensual putea da lumii pe Brâncuş“.

Pornind de la acest moment fondator al exegezei brâncușiologice, sunt analizate semnificațiile atelierului, punând în dialog ipostaza de muzeograf/curator asumată de Brâncuși în propriul laborator al activității artistice cu realitatea actuală a dispozitivului muzeal, consacrat ca document și loc al memoriei, rezultat al tensiunii dintre necesitatea de conservare și dorința de expunere.

Într-o altă direcție de cercetare, De ce dormitează muza lui Brâncuși, aduce în discuție ciclul brâncușian al Muzelor, speculând ideea că orice artist își dorește o muză activă, în măsură să îi aducă inspirația râvnită.

Pornind de la tradiționala temă a portretului, mai precis de la portretul baroanei Renée Irana Frachon, Brâncuși oferă tipologiei muzei o ipostază neobișnuită, de vreme ce – devenită personaj al discursului plastic – muza e surprinsă în stare de somnolență.

Punând în joc „pârghiile” metodei iconologice, Cristian Robert Velescu își propune să ne ofere un răspuns, punctând totodată fragmente de cultură clasică– fie ea și una „mozaicată” – transmise lui Brâncuși de Mario Meunier, ultimul secretar al lui Rodin și unul din vizitatorii atelierului sculptorului român.

Centrul „Constantin Brâncuși”

Foto FB Centrul „Constantin Brâncuși”

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină