Frankfurter, Wiener Würstchen sau Hot-Dog?

Cuvântul frankfurter provine de la Frankfurt, Germania, de unde provin cârnații de porc similari cu renumitul hot-dog de azi.

Acești cârnați, Frankfurter Würstchen, erau cunoscuți încă din secolul al XIII-lea, dăruiți poporului la evenimentul încoronărilor imperiale, începând cu încoronarea ca rege a lui Maximilian al II-lea, Sfântul Împărat Roman.

„Wiener” se referă la Viena, Austria, de unde provin cârnații făcuți dintr-un amestec de carne de porc și vită.

Se spune că Johann Georg Lahner, un măcelar din secolul al XVIII-lea din orașul franconian Coburg, ar fi adus Frankfurter Würstchen la Viena, unde a adăugat carne de vită la amestec și l-a numit pur și simplu Frankfurter.

În zilele noastre, în țările de limbă germană, cu excepția Austriei, cârnații de tip hot-dog poartă denumirea de Wiener sau Wiener Würstchen (Würstchen înseamnă „cârnat mic”), pentru a le diferenția de amestecul original de carne de porc de la Frankfurt.

În Elveția se numește Wienerli, în timp ce în Austria sunt folosiți termenii Frankfurter sau Frankfurter Würstel.

Nu se știe exact cine a început practica de a servi cârnații în chiflă. Una dintre cele mai puternice afirmații vine de la Harry M. Stevens, care era concesionar de produse alimentare.

Pretenția este că, în timp ce lucra la New York Polo Grounds în 1901, i-a venit ideea de a folosi rulouri franțuzești, mici, pentru a ține cârnații când hârtia cerată pe care o folosea se epuiza.

Un imigrant german pe nume Feuchtwanger, din Frankfurt, în Hesse, ar fi fost pionier în această practică în Vestul Mijlociu american; există mai multe versiuni ale poveștii cu detalii diferite.

Potrivit unei relatări, soția lui Feuchtwanger a propus folosirea unei chifle în 1880: Feuchtwanger vindea hot-dog pe străzile din St. Louis, Missouri și le oferea mănuși clienților săi, astfel încât aceștia să poată manipula cârnații fără să-și ardă mâinile.

Pierzând bani când clienții nu au returnat mănușile, soția lui Feuchtwanger a sugerat să servească cârnații într-o chiflă.

Într-o altă versiune, Antoine Feuchtwanger, sau Anton Ludwig Feuchtwanger, a servit cârnați în rulouri la Târgul Mondial – fie la Expoziția din Louisiana din 1904 din St. Louis, fie, mai devreme, la Expoziția mondială din Columbia din 1893, în Chicago – din nou, se presupune că mănușile albe oferite clienților pentru a-și proteja mâinile erau păstrate ca suveniruri.

O altă posibilă origine a servirii cârnaților în rulouri este piemanul Charles Feltman, la Coney Island din New York City.

În 1867 a făcut un cărucior cu aragaz pe care se fierbeau cârnații și un compartiment pentru a păstra chiflele în care se serveau.

În 1871 a închiriat un teren pentru a construi un restaurant permanent, iar afacerea a crescut, vânzând mult mai mult decât „Coney Island Red Hots”, așa cum erau cunoscuți la acea vreme.

Aceste tipuri de cârnați au fost importați cultural din Germania și au devenit populari în Statele Unite.

A devenit o mâncare a clasei muncitoare în SUA, vândută la standuri și cărucioare pe stradă.

Hot dog-ul a devenit strâns asociat cu baseball-ul și cultura americană. Deși legat în mod deosebit de orașul New York și bucătăria sa, hot dog-ul a devenit în cele din urmă omniprezent în SUA în timpul secolului al XX-lea.

Prepararea sa variază la nivel regional în țară, apărând ca o parte importantă a altor bucătării regionale, inclusiv bucătăria de stradă din Chicago.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină