Din istoria organizării sistemului vamal în România: Regulamentele Organice (1831/1832) și dispozițiile privitoare la vamă

În volumul I al prodigioasei Enciclopedii a României (1938), realizată sub coordonarea lui Dimitrie Gusti, vama era definită ca fiind „o instituție complexă”, având un rol primordial fiscal, îndeplinind „funcțiunea de instrument de protecție a economiei naționale[1]”.

Regulamentele Organice[2] – despre care, pe bună dreptate, se poate afirma că au creat „cadrul unei guvernări riguroase și eficiente”[3], prin introducerea de „instituții și principii cu totul noi[4]” – au revoluționat organizarea vamală de până atunci a Principatelor Române prin măsurile adoptate în acest domeniu:

– desființarea vămilor interne dn târguri, bâlciuri și orașe, precum și suprimarea vămilor dintre Principate;

– eliminarea scutirilor de impozite vamale de care se bucurau până atunci dregătorii, mănăstirile și boierii, toate categoriile sociale fiind obligate să plătească taxele vamele;

– reorganizarea administrației vamale, fiind prevăzute două sisteme de exploatare: arendarea, respectiv regia.

Este demn de menționat faptul că articolul 152 din Regulamentul Organic al Valahiei privind Departamentul Finanțelor stipula crearea, în cadrul acestui minister, a unei secții, care trebuia, așa cum scria în textul actului fundamental, „să se îndeletnicească pentru organizația vămilor după un chip mai metodicesc decât cel ce au urmat pe vremea trecută[5]”. Pornind de la aceste considerente, Regulamentul Organic avea în vedere și redactarea, de către Adunarea Obștească, a unui regulament care să pună bazele unui sistem vamal modern și eficient[6].

Stabilirea tarifelor de import și export era lăsată în seama Adunării Obștești de la București, respectiv Iași. Regulamentele Organice mai stipulau libertatea tranzitului, cu condiția ca mărfurile să fie sigilate de birourile vamale într-un timp determinat și să fie păstrate în magaziile statului, unde nu se plătea nici o taxă timp de 40 de zile.

Măsurile prevăzute în Regulamentele Organice au contribuit la transformarea sistemului vamal din Principate în principala lor sursă de venituri. În 1847, s-a dispus desființarea vămiii dintre cele două Principate, iar un an mai târziu s-a trecut la aplicarea unui tarif vamal comun, punându-se, astfel, bazele, unui teritoriu vamal unic[7]. Reorganizarea sistemului vamal al Principatelor Române s-a integrat unui ansamblu de măsuri care au contribuit la întărirea legăturilor politice, economice și financiare dintre românii aflați de o parte și de cealaltă a Milcovului, pregătind unirea de mai târziu.

[1] Enciclopedia României, Vol. I, Statul, București, Imprimeria Națională, 1938, p. 632.

[2] Regulamentul Organic al Valahiei a intrat în vigoare la 1 iulie 1831, iar Regulamentul Organic al Moldovei a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1834.

[3] Keith Hitchins, Românii 1774-1866, București, Editura Humanitas, 2013, p. 201.

[4] ”Convorbiri Literare”, No. 9, București, 1 Decembre 1886, Anul XX, p. 722.

[5] Regulamentele Organice ale Valahiei și Moldovei. Vol. I, București, Întreprinderile „Eminescu” S.A., 1944, p. 72. O exprimare asemenătoare poate fi întâlnită și în textul Regulamentului Organic al Moldovei care, la articolul 143, preciza sarcina Departamentului Finanțelor „de a face îndreptare vămilor cu un chip mai nimerit de cât acel [de] până acum”.

[6] Ibidem, p. 75.

[7] Enciclopedia României, Vol. I, Statul, p. 633.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină