Fântână sfântă nuragică

În trecut se credea că acest tip de fântîni au fost construite între secolele al VIII-lea și al VI-lea î.Hr.; ultimele descoperiri i-au determinat însă pe arheologi să estimeze că templele datează din perioada în care exista o relație strânsă între regatele miceniene, Creta și Sardinia (în jurul anului 1300 î.Hr.).

O datare aproape sigură provine din săpăturile recente din Fântâna Sfântă din Funtana Coberta, lângă Ballao, cărora le lipsește complet ceramica nuragică din epoca fierului, în timp ce există descoperiri din Marea Egee.

Fântâna Ballao a fost probabil construită la sfârșitul epocii bronzului și abandonată câteva secole mai târziu.

Fântâna sfântă nuragică este o structură hipogeană tipică din epoca bronzului din Sardinia pentru venerarea apelor.

Răspândite pe toată insula, împreună cu mormântul uriașilor și templele megaron, ele mărturisesc religiozitatea profundă a populațiilor nuragice.

Aceste temple erau un loc de pelerinaj și ceremonii: se crede că în anumite perioade ale anului diferitele populații nuragice ale zonei se adunau împreună în vecinătatea lor.

Cele mai vechi temple au fost construite cu blocuri de piatră nu perfect pătrate; de-a lungul timpului au fost construite cu o mai mare precizie.

Cel mai comun tip este compus dintr-o fântână circulară construită cu blocuri de piatră, la care se accesa prin trepte care coborau până la nivelul apei.

Ele sunt un exemplu clar al măiestriei arhitecturale a nuragicii și o dovadă a respectului lor pentru sursele de apă.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină