Frontonul de templu de la Trușești, mileniul V a.Chr.

În 1961 se încheia cercetarea arheologică a așezării cucuteniene de la Trușești – Țuguieta (jud. Botoșani). Avea să fie și a rămas astfel, cea mai mare așezare preistorică cercetată vreodată integral în România.

Pe lângă numeroasele locuințe, splendida ceramică pictată cucuteniană descoperită în mare cantitate, uneltele sau obiectele de podoabă, săpăturile arheologice aveau să aducă la lumină câteva complexe unice pentru această parte a Europei.

Câteva locuințe aveau în interiorul lor, modelate în lut, complexe de cult ce demonstrau existența unei vieți spirituale extrem de bogate și mai ales manifestarea unei organizări sociale extrem de elaborate.

Între acestea, locuința nr. XXIV avea să dezvăluie un astfel de complex de cult unicat în Europa. Modelarea în lut, într-o manieră impresionantă, prezintă aspecte relevante pentru universul spiritual al comunităților cucuteniene.

Cele două personaje reprezentate aici ne sugerează existența unui univers în care omul ocupă un loc central, investit fiind cu atribute cosmice, fiecare detaliu demonstrând această concepție complexă privind lumea.

Sunt argumentele ce permit să afirmăm că, fără îndoială, comunitatea de aici a jucat un rol proeminent de-a lungul fazei Cucuteni A, în mileniul V a.Chr., posibil chiar fiind un centru de cult pentru zona respectivă.

În interiorul locuinţei nr. XXIV, în zona sa centrală, a fost descoperit un altar monumental, unic până în prezent în arealul culturii Cucuteni.

Studierea resturilor sale şi poziţia lor sugerează că, foarte probabil, iniţial, acesta se afla în poziţie verticală. În urma distrugerii intenţionate a locuinţei, prin incendiere, el s-a prăbuşit pe podeaua locuinţei.

Structura acestei piese relevă organizarea sa în două registre, unul superior şi altul inferior.

La partea sa superioară sunt reprezentate două personaje umane, inegale ca mărime, cu capetele în formă de cupă, fiecare având câte un pandantiv la gât şi braţele ridicate în poziţie de orantă.

Cele două personaje erau unite în zona centrală printr-o cavitate redând foarte probabil graviditatea.

Grupări de câte trei coloane sunt amplasate de o parte şi alta a acestei cavităţi, iar deasupra ei, stilizate sunt alte trei coloane.

În faţa altarului erau resturi dintr-o construcţie neprecizată (masă sau banchetă) şi părţi din altă placă decorată, provenind probabil de la un alt altar.

Reprezentarea dublă, a două personaje, a fost interpretată fie drept o reprezentare a cuplului divin (Zeiţa-mamă şi acolitul masculin), respectiv a hierogamiei, fie a cuplului mamă – fiică, o prefigurare a cuplului Demeter – Kora.

Grupările de câte trei coloane au fost asociate cultului coloanei, se pare, răspândit în neo-eneoliticul egeo-balcanic.

Chiar dacă opiniile cercetătorilor diferă în ceea ce priveşte unele detalii, semnificaţiile generale întrunesc unanimitatea.

Astfel, se poate constata că cele mai importante descoperiri din această aşezare sunt cele legate de viaţa spirituală a acestei comunităţi, ele atestând faptul că situl a jucat un rol important în cadrul comunităţilor Cucuteni A3 din zonă, putând fi socotit, poate, centru tribal.

Construcţiile de cult la care ne-am referit reprezintă descoperiri de excepţie în arealul complexului cultural Cucuteni-Tripolie şi în acelaşi timp de referinţă. Ele sunt dovezi ale practicării cultului legat de Marea Zeiţă şi, respectiv, perechea divină.

Muzeul Național de Istorie a României / Muzeul virtual FB

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină