O zi de vară caniculară în Bucureștiul interbelic

Un articol al revistei „Realitatea Ilustrată” din perioada interbelică ne prezintă viața bucureștenilor într-o zi de vară caniculară, când toropeala făcea aproape insuportabilă viața celor nevoiți să rămână în Capitală.

Temperaturile înăbușitoare făceau ca în mare parte a zilei orașul să pară aproape pustiu; peste tot case cu obloane trase și liniște înmormântală.

Cele mai căutate locuri pe timp de zi erau ștrandurile, iar la lăsarea serii, bucureștenii fugeau de căldura sufocantă la adăpostul grădinilor de vară, unde se puteau bucura de puțină răcoare, dar și de muzica lăutarilor, bere rece și meniuri copioase.

„Zorile se revarsă pe la patru… Dar de la trei jumătate chefliii din grădinile de vară, care încununează marginile Capitalei ca o ghirlandă de verdeață cu lăutari, presimt ca o adiere de răcoare: întâia adiere de răcoare după douăzeci și trei de ore de zăduf!…

Cucoanele de lux cu rochiile, decolteurile și chipurile șifonate de nesomn și sbucium sentimental se ridică de la mesele mișcate de la locul lor, urmate de domnii cu beția solemnă, salutați de chelneri și picoli, cari adastă, ultimul, supremul bacșiș.”

Diminețile începeau cu drumul aglomerat spre casă, unde mașinile grăbite ale petrecăreților se încrucișau și se amestecau cu faetoanele încărcate cu sticlele lăptăreselor.

Era imaginea zorilor unei noi zile toride de vară bucureșteană. Furnicarul de automobile era dirijat de agenții de circulație, prezenți pe stradă dis-de-dimineață, pentru a dirija „armata plimbăreților”.

„Primii vardiști, care apar în uniformă colonială la intrările și răscrucile din Bucureștii propriu-ziși, salută automobilele, în care bănuiesc că sunt superiorii lor în stare de ebrietate, uimiți și ei de liniștea neobișnuită a acestui amestec de timp, despre care se spune atât de frumos românește că «se-ngână zorile»”.

Bucureștenii rămași peste noapte în apartamente aveau parte de dimineți agitate de strigătul oltenilor sau uruitul tramvaielor, ceea ce-i făcea să suporte și mai greu neodihna nopților mult prea călduroase.

„În străzile așa zise liniștite, unde vor să doarmă «intelectualii» – medicii, avocații, funcționarii superiori, ziariștii, miniștrii, ofițerii de stat major – se iscă hărmălaia fără pereche în Orient a «oltenilor» cu glasuri exasperate, urlând ca dervișii mușcați de vipere, toate legumele, peștele cu tarif de parc-ar fi fost adus din Australia, cărbunii de care n-are nevoie nimeni.”

În ciuda oboselii și a lipsei poftei de viață, programul de muncă trebuia respectat, astfel, „galbeni, de parc-ar fi scăpat din camere de tortură, bucureștenii își părăsesc căminul cu ochii furioși, îndreptându-se neurastenizați spre serviciile unde-i așteaptă o muncă insipidă, un șef tot atât de isteric ca și ei, puși cu toții pe harță și pe crimă.”

După o zi grea și apăsătoare, singurul lucru care mai pare să conteze este puțina răcoare a nopții oferită de „grădina de vară”, chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificarea banilor de chire sau a altor cheltuieli importante.

„Înnebuniți de-o zi de iad, bucureștenii uită cu dinadinsul desamăgirea petrecerii din ajun și cu riscul de-a nu plăti chiria sau de-a intra în pușcărie, pentru delapidări de bani publici, își iau prietena sau soția și copiii și pornesc spre «grădina de vară» a periferiei, în speranța de-a găsi o nouă climă și un suflet nou.”

Arșița înnebunitoare nu-i ocolea nici pe cei mai înstăriți, aceștia petrecându-și marea parte a timpului în luxoasele localuri de la Șosea, cu tufișuri cu flori și chelneri la patru ace.

„La Șosea, în boschetele cu flori suave și colonade amintind grațiile partenonului, drama e aceiași, deși chelnerii sunt mai sclivisiți, prețurile mai mari, domnii mai pretențioși și cucoanele mai capricioase.”

Text: Andreea Mâniceanu

Sursă foto și sursă documentară: „Realitatea Ilustrată”, 22 iulie 1936

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină