Biserica românilor din Mărtănuș, județul Covasna: simbolul rezistenței identitare din vechiul cnezat românesc al lui Ioan Chinezul

Două sute douăzeci și cinci de ani a împlinit în acest an Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” – monument istoric din satul covăsnean Mărtănuș, construită în stil bizantin, între anii 1783-1796,  resfințită duminică 7 noiembrie 2021, de către Episcopul Covasnei și  Harghitei – P.S. Părinte  Andrei împreună cu un sobor de  douăzeci de preoți și diaconi veniți din județele Covasna și Harghita.

Resfințirea a fost necesară datorită faptului că biserica s-a aflat timp de doi ani într-un amplu proiect de restaurare și consolidare obținut cu fonduri europene.

O localitate cu populație mixtă din punct de vedere etnic, în care își duc traiul cel de toate zilele și 24 de familii de români ortodocși, adică sub o sută de suflete de creștini.

Două sute douzeci și cinci de ani grei și luminoși, de când românii locului împreună cu cei din satele învecinate „au cărat nisip în buzunare și piatră de râu cu căruța” pentru a pune temelia bisericii care le-a fost stâlp de nădejde și alinare la greu, lăsând-o moștenire generațiilor care se vor închina în ea.

Piatră de râu care odată scoasă de sub pardoseală, în timpul lucrărilor, a fost folosită într-un mod inedit. Au spart-o, au șlefuit-o și au înconjurat biserica cu o alee, în semn de prețuire pentru jertfa străbunilor care timp de 13 ani au lucrat la biserică până au ridicat-o.

La fel au procedat cu vechiul clopot care i-a slujit timp de 95 de ani chemând creștinii la slujbă, și care acum stă în tinda bisericii, acolo unde întâmpină vizitatorii cu povestea lui emoționantă.

Povestea clopotului care a chemat vreme de 95 ani creștinii la slujbă, și a bătut alături de celelalte două în vremuri tulburi, unul vechi de peste 200 de ani și celălalt schimbat în urmă cu șase ani, este tulburătoare.

Clopotul vechi din 1925  este „donat de Ioan Popescu la 1925, în amintirea fiului său Ioan mort în războiul din 1916 pentru întregirea Neamului, bisericii din satul Mărtănuș”, așa cum este inscripționat pe clopot.

Ca un bocet amintind de jertfa lui a rămas. Ca un cântec de jale al părinților îndoliați. Ca un semn al dragostei lor nemărginite înfruntând veșnicia.

Emoționante și pioase gesturi față de înaintașii lor, având în vedere că avem monumente istorice și case memoriale de mare valoare care stau în paragină la mila unei semnături care, supusă indiferenței, întârzie să apară.

Două sute douăzeci și cinci de ani de când creștinii români ortodocși din acest sătuc de pe meleagurile ardelene, au dus cu sfințenie crucea ortodoxismului, cu mari perioade în care nu au avut un preot paroh lângă ei, înfruntând vitregiile istoriei, într-un spațiu geografic care nu a fost întotdeauna prietenos.

Cu toate acestea și-au păstrat frumoasele obiceiuri românești moștenite de la părinți și bunici, pe care la rândul lor, le predau tinerei generații, atât cât a mai rămas ea.

Biserica a fost grav afectată de cutremurele din 1977 și 1990. Reparațiile capitale s-au finalizat în anul 1993, cu sprijinul statului și al credincioșilor, an în care a fost resfințită de P.S. Părinte Serafim Făgărășeanul, Episcop – vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, însoțit de un sobor de preoți și diaconi.”

Ultimele reparații majore au avut loc între anii 2019 -2020, ani în care Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”din Mărtănuș, aflată într-o stare avansată de degradare, atât interior cât și exterior, a fost inclusă într-un amplu proiect de „Consolidare, restaurare și integrare în circuitul turistic ”, prin fonduri europene.

Lucrările au fost începute în 5 noiembrie 2019 și finalizate în 14 noiembrie 2020, când cele trei clopote ale bătrânei clopotnițe aflată deasupra tindei bisericii, au bătut îndelung, așa cum este obiceiul la terminarea unei astfel de lucrări.

În toată această perioadă, de grea încercare pentru enoriași, slujbele s-au oficiat în grădinița din coasta bisericii, unde a fost improvizat un altar.

Clădire în care, pe vremuri, funcționa grădinița și școala unde au învățat o mare parte dintre cei prezenți la slujbe, alături de care, aproape mereu, cântând la strană împreună cu câteva talentate enoriașe, s-a aflat și educatoarea satului în vârstă de 84 de ani, dând prin propria-i prezență un exemplu de vie credință.

Așa cum deseori am fost impresionată și de prezența celui mai bătrân enoriaș al bisericii de peste 90 de ani și a unei tinere sub 18 ani care de ani de zile cântă la strană.

Această bisericuță, chiar și scorojită de vremuri cum era, i-a ținut uniți, i-a ținut aproape, așa cum o mamă își ține la piept pruncii.

Întrucât cheltuielile pentru înfrumusețarea bisericii nu erau incluse în proiectul obținut cu fonduri europene, în 2020 am început o campanie de strângere de fonduri, mai întâi pentru restaurarea icoanelor vechi din acest sfânt locaș, la care s-au alăturat români de pretutindeni, din țară și din străinătate, impresionați de dragostea și determinarea micii comunități de a reînnoi sfântul locaș cu obiecte bisericești noi.

De la măruntul dat cu dragoste în fiecare duminică de bătrânele satului, până la cei care și-au permis să doneze o sumă în fiecare lună, ca și cum ar avea o rată la bancă.

Toți s-au solidarizat cu românii din Mărtănuș pentru a scoate bisericuța din praful istoriei și a o aduce în lumina cea sfântă a resfințirii, așa cum s-a întâmplat în 7 noiembrie 2021, eveniment la care au participat români din localitățile județului și din diferite județe ale țării.

Mărtănuș este un sat care aparține de comuna Brețcu și se află  la 12 km distanță de orașul Târgu Secuiesc din județul Covasna. Loc în care, oarecum izolată, la poalele Muntelui Mare, viețuiește aproape neștiută, o comunitate mică de români ortodocși care face cinste Neamului Românesc.

Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diploma regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei Brețcu a fost un cnezat românesc condus de Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu), zis Ungurul, și Radul fiul lui Țacu din Brețcu.

Aceștia s-au prezentat înaintea regelui Sigismund rugându-l să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund a admis ca satul româneasc Brețcu să fie și în continuare supus numai jurisdicției ducelui lor și să păzească și pe viitor frontiera Transilvaniei dinspre Moldova.

Iată mai jos textul în latinește: Nos Sigismundus … commendamus tenore presentium, significantes quibus expedit universis; Quod venientes nostre Majestatis in presentiam fideles nostri Joannes Kenesius dictus Magyar, et Radul filius Czako de Bereczkfalva, nostre declararunt Majestati, quod in confinibus Terre Siculorum nostrorum, versus partes Moldavie existeret quedam villa Valachalis Bereczkfalva vocata…

Mihaela Aionesei

Sursa: CERTITUDINEA nr.103

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină