Artiste și scriitoare care au făcut România cunoscută în lume (3). AGATHA BÂRSESCU (1867 – 1939)

S-a născut la 9 septembrie 1867 într-o familie din înalta societate a Bucureștilor (tatăl era ofițer de carieră, un unchi era ministru de Război).

Despre acest moment povestea cu umor: „Sunt născută în București strada Radu Vodă no. 11, anul… Da’ anul nu’l știu precis și nici nu vroesc să-l știu, fiindcă nici nu importă”.

Copilăria și-a petrecut-o la Râmnicu Sărat, unde tatăl său fusese numit comandant al garnizoanei.

Studiile le-a început la Sibiu în anul 1875, la un pension cu predare în limba germană, și le-a continuat la Școala Centrală din București, apoi la Viena, la pensionul unei școli de maici.

Chiar dacă pentru o perioadă a fost tentată să rămână la mănăstire, la sugestia mamei se întoarce în țară, unde se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

În paralel cu studiile joacă la Teatrul Național, dar rolurile – Casilda din „Ruy-Blas”, fetița din comedia „Pe malul gârlei” de Olănescu-Ascanio și un mic rol în feeria „Fata aerului” – nu prevesteau nimic de bun augur în cariera tinerei artiste.

Pentru o scurtă perioadă renunță la teatru, mai ales că unele rude (generalii Cernat și Budișteanu), i-au reproșat tatălui că a lăsat-o să-și aleagă o carieră care nu onorează familia.

Moartea surorii mai mici a Agathei i-a făcut pe părinții acesteia să hotărască să o trimită într-o călătorie la Paris, unde să studieze canto.

Nu va ajunge la Paris, pentru că dragostea pentru Viena a chemat-o acolo, și nici să studieze canto, deoarece după câteva ore și-a dat seama că adevărata ei vocație era tragedia.

În septembrie 1881 a fost admisă la Conservatorul vienez. Din acest moment începe drumul spre succes al Agathei Bârsescu.

Încă din anul al treilea de Conservator obține un contract pe șase ani cu Deutsches Theater din Berlin, pe care însă îl va rezilia încă din toamna anului 1883, pătrunsă fiind de sentimentul că viitorul ei era altul.

Adevăratul său debut a avut loc pe 22 noiembrie 1883, la Teatrul Curții Imperiale din Viena în rolul Hero din „Valurile mării și ale amorului” de Franz Grillparzer.

Avea doar 17 ani și Viena era la picioarele ei. Urmează o carieră fabuloasă: prim tragediană la Burgtheater timp de șapte ani, trei ani angajată a Stadttheater din Hamburg, turnee în Europa (Budapesta, Graz, Innsbruck, Salzburg, Trieste, Darmstadt, Lübeck, Köln, Cernăuți etc.) și America (New-York, Philadelphia, Chicago, Detroit, Washington, Saint-Louis) și, nu în ultimul rând, titlul de „Actriță a Curții Imperiale de la Viena”.

A fost primită de două ori în audiență de împăratul Franz Josef și a inaugurat noua clădire a Hofburgtheater din Viena. A jucat și în România în diverse turnee, dar și la Teatrul Național, unde a fost chemată de Al. Davila.

Rolurile sale au făcut istorie în epocă: Ofelia din „Hamlet”, „Desdemona” din Othello, „Margareta” din Faust, Isabella din „Judecătorul din Zalomeea” de Calderon, Maria Stuart din piesa lui Friedrich von Schiller, regina din „Ruy Blas” de Victor Hugo.

N-a avut egal în Antigona lui Sofocle, Medeea și Sapho de Grillparzer. La New-York a jucat Medeea, rolul său favorit, la The People’s Theatre, atât în limba română, cât și în engleză.

În septembrie 1923 s-a întors pentru o perioadă în România, având parte de o primire triumfală. A jucat câteva spectacole la Teatrul Național din București, a făcut o serie de turnee prin țară, apoi a plecat pentru a treia oară în America.

Dorul de patrie o va face să se întoarcă definitiv acasă în anul 1925, când a renunțat la teatru pentru a deveni profesoară la Catedra de dramă și comedie a Conservatorului din Iași. Va juca ocazional și la Naționalul din Iași, dar noua carieră, cea de profesoară, a absorbit-o cu totul.

S-a stins din viață la 22 noiembrie 1939, fiind înmormântată în cimitirul Eternitatea din Iași.

Text: Oana ILIE

Muzeul Național de Istorie a României – MNIR

Foto: MNIR

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină