NICHIFOR CRAINIC: „Toate victoriile mele mi le-a adus scrisul meu în slujba țării mele. Toate înfrângerile mi le-a adus tot scrisul meu în slujba țării mele”

Interviu cu Nichifor Crainic, realizat de fiica sa, Furtuna-Ioana, în iunie 1968 

Tucule, îngăduie-mi câteva întrebări, un mic interviu, spre bucuria celor care te iubesc dar nu te cunosc, cât și a celor care vor veni după noi. Te vor iubi, dar nu ne vor mai putea întreba, nici pe tine, nici pe mine. Dintre înțelepții și cugetătorii lumii, pe care-i prețuiești mai mult și care e filosofia pe care o socotești mai valoroasă sau mai frumos expusă?

În prețuirea filosofilor, eu am un criteriu unic de judecată, Evanghelia lui Iisus Hristos. Cine se potrivește cu ea, e gânditor universal, cine nu, e gânditor personal. Filosofia lui Platon e cea mai aproape de esența Evangheliei. Pentru mine, Platon e mintea cea mai înaltă pe care a dat-o omenirea. Afară de asta, Platon e un mare artist care, cugetând înalt, s-a exprimat ca un mare poet. Dacă mă întrebi de gânditorii care s-au exprimat frumos, cum zici tu, m-a entuziasmat de student: pozitivistul francez Jean Marie Guyau prin stilul său poetic; Henri Bergson care în fond e un neoplatonic, [m-a entuziasmat] prin rafinamentul său stilistic; Schopenhauer care își exprimă pesimismul, în care nici el nu credea, în fraze de muzicalitate voluptoasă, și Nietzsche care îmbracă în hlamida poeziei ideile lui Darwin. Lucian Blaga merge pe aceeaș linie. Filosofia lui e în primul rând poezie care nu depășește granița frumosului pentru a schița un sistem moral.

Tu iubești atât de mult muzica, dar ai preferințe puternice, cât și antipatii față de anumite forme ale muzicii. Vorbește-mi despre unele și despre altele.

Da. Am preferințe foarte clare în muzică. Îmi place glasul omenesc fiindcă din el s-a născut muzica, dar nu-mi plac zbieretele și acrobațiile de la operă. Opera e o formă artificială și desuetă afară de cazul când e Parsifal, Maeștrii cântăreți sau Boris Godunov. Pentru gustul meu, suprema formă a muzicii e simfonia. E chiar singura formă de artă care poate crea imaginea universului. În notele arhitectonizate ale simfoniei e metafora întregului cer înstelat. De aceea, o simfonie de Beethoven e mai profundă, intuitiv vorbind, decât un sistem filosofic. Dacă universul nu poate fi cuprins în cugetare, a putut fi în muzica lui Bach și Beethoven, în poezia lui Dante și Milton. Eu găsesc că glasurile omenești fuzionează cu instrumentele mult mai bine și mai solemn decât în operă, în oratorii: în Bach, în Haydn, în Beethoven sau, dintre moderni, în Honneger și Britten, cei din urmă prevalând ritmul asupra melodiei. În încercările românești, muzică simfonică autentică sunt rapsodiile lui Enescu și creațiile lui Paul Constantinescu.

Ca bun cunoscător și atât de priceput iubitor și critic al artelor plastice, spune-mi ce pictori și ce sculptori au cucerit admirația ta, la nivelul cel mai înalt bineînțeles?

Sunt convins că Rembrandt rămâne ultima perfecțiune a pensulei, mai ales în autoportretele care figurează în Galeria Liechtenstein din Viena. În ansamblul muzeal al Europei, El Greco e unic prin sinteza pe care a creat-o între bizantin și occidental. Crescuți în iconografia lui Panselinos, de la care a plecat și el, noi cred că-l înțelegem mai bine decât alții. Sunt convins apoi că pictorii noștri religioși, munteni și moldoveni, din veacurile al XV-lea și al XVI-lea, nu sunt cu nimic mai prejos decât cei italieni. Ai noștri sunt chiar superiori prin mirul metafizic al spiritului picturii lor. Iar dacă e vorba de o influență, ea nu se poate admite decât de la Orient asupra Occidentului prin Gioto și El Greco. Judecând și după cei vechi, și după Grigorescu, Luchian și Petrașcu, sunt convins că-n geniul pictural ne măsurăm cu cel mai înalt nivel european. Geniul românesc în istorie se afirmă odată cu pictura.

Din literatura lumii, care creatori de frumos îți sunt mai dragi? Dar din literatura noastră românească?

Mărturisesc că Milton îmi place mai mult decât Dante. E mai puțin livresc, mai colorat și mai poetic. Dostoievski e cel mai mare romancier al lumii. Numai din romanele lui s-a născut o mare filosofie. Rainer Maria Rilke și Otokar Březina – cehul, sunt cei mai mari poeți contemporani, ca și Lucian Blaga, adânc înrudiți cu ei. Poetul poporului nostru însă, este și trebuie să fie George Coșbuc. Numai Coșbuc este expresia lui integrală.

Ai vizitat câteva țări ale Europei. Ce țară sau ce oraș ți-a lăsat amintirile cele mai frumoase?

Cea mai frumoasă țară din Europa văzută de mine este Italia, unde natura se întrece cu geniul omenesc în frumusețe. De la Renaștere încoace, nimeni nu a înfrumusețat-o ca Mussolini, cât timp a mers pe linia geniului constructiv. România noastră are aceeași șansă ca Italia, dacă vom ști să ținem legătura cu trecutul și s-o împodobim în spiritul geniului poporului nostru pe care nu trebuie să-l căutăm peste hotare.

În cei 23 de ani cât a apărut, în Gândirea au strălucit mai toate condeiele de valoare ale scrisului românesc dintre cele două războaie. Spune-mi câteva cuvinte despre atmosfera de la Gândirea, despre cei mai dragi gândiriști.

Mă gândesc cu pietate la întemeietorii ei: Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Gib Mihăescu și Lulu Blaga. Cu Cezar nu m-am potrivit sufletește și n-am știut ce vrea; Adrian a fost un zig-zag pe constanța mea; Gib – o afecțiune absolută; Lulu – prietenul cu care ne-am spovedit total unul altuia. Grupul amplu al gândirismului nu s-a constituit prin deliberare prealabilă ca Viața Românească a lui Stere bunăoară, ci prin afinitate românească, sprit de generație și aderență la idee ca Sămănătorul. A fost grupul literar cel mai compact. Toți marii gândiriști care s-au afirmat aici ca Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Victor Papilian, Victor Ion Popa și-ntreaga pleiadă, au privit Gândirea ca opera lor personală a fiecăruia.

Dar dintre profesorii pe care i-ai audiat la facultate. Care ți-a lăsat o impresie mai profundă și de ce? Prin erudiție, prin talent sau omenie?

Asupra anilor mei de formare, recunosc influența covârșitoare a lui Nicolae Iorga.

Pe Nicolae Iorga, această gigantică întrupare a geniului românesc, ai avut fericirea să-l cunoști îndeaproape. O amintire cu el?

Ca orice om de geniu, era capricios pe un fond foarte generos însă. După Primul Război Mondial urmau să fie judecați scriitorii și ziariștii care au scris în ziarele comandamentului german din teritoriul ocupat sau au pactizat cu ocupanții. Astfel erau Gala Galaction și D.D. Pătrășcanu. Situația lui Tudor Arghezi era mult mai grea, căci fusese redactor șef la ziarul comandamentului german. L-am rugat pe Nicolae Iorga să scoată din proces pe Gala Galaction și pe D.D. Pătrășcanu. Deși nu putea suporta proza lui Galaction, i-a salvat pe amândoi. Arghezi și Ioan Slavici împreună cu alți trei ziariști au fost condamnați la câte cinci ani de închisoare. După un an și jumătate, pedeapsa părându-mi-se enormă, l-am rugat din nou pe Iorga în favoarea celor pedepsiți. El a intervenit la Palat și au fost grațiați. Cu toate că era cel mai intransigent om pe chestiunea națională, mila de om îl covârșea.

Dar în domeniul gastronomic, în care n-ai fost niciodată un consumator de frunte, ce preferințe ai? Nu te teme, nefiind reporter american, nu te voi întreba de numărul pantofilor sau de marca pastei de dinți pe care o folosești.

Timp de 15 ani cât am fost nevoit să rabd de foame, n-am dorit nimic altceva decât mămăligă cu brânză așa cum o pregătea mama mea acasă.

Și o ultimă întrebare, Tucule. Deși ca arme n-ai mânuit decât condeiul și chiar lipsa condeiului, te pot întreba ca pe un oștean, care e cea mai grea înfrângere pe care ai suferit-o? Dar cea mai frumoasă victorie pe care ai cucerit-o?

Nichifor Crainic (N.C.): Toate victoriile mele, multe și mari, mi le-a adus scrisul meu în slujba țării mele. Toate înfrângerile mele, multe și mari, mi le-a adus scrisul meu permanent în slujba țării mele.

În consecință, sunt singurul scriitor consacrat în trecut, interzis de 25 de ani în țara mea și a strămoșilor mei. Poate fiindcă marile enciclopedii ale lumii îmi atribuie o influență considerabilă asupra scrisului românesc.

Sursă: CERTITUDINEA nr.102

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină