Strigătele și semnalele urangutanilor parcurg distanțe mari fără a-și pierde sensul

Oamenii de știință au arătat că semnalele de apel ale urangutanilor despre care se crede că sunt cele mai apropiate de precursorii limbajului uman, călătoresc prin pădure pe distanțe lungi fără a-și pierde sensul.

Acest lucru pune sub semnul întrebării modelul matematic acceptat privind evoluția vorbirii umane, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Warwick, Anglia.

Cercetătorii de la Departamentul de Psihologie al Universității și-au propus să colecteze date empirice pentru a investiga modelul. Ei au selectat o serie de sunete din înregistrările audio colectate anterior ale comunicării cu urangutani.

Semnale specifice de consoane și vocale au fost redate și reînregistrate în pădurea tropicală la distanțe stabilite de 25, 50, 75 și 100 de metri. Au fost analizate calitatea și conținutul semnalelor primite.

Rezultatele sunt dezvăluite în studiul „Informațiile despre orangutan difuzate prin apeluri de consoane și vocale încalcă modelele matematice ale evoluției lingvistice”, publicat în Biology Letters.

Echipa a descoperit că, deși calitatea semnalului s-ar fi putut degrada, conținutul semnalului era încă intact chiar și la distanțe lungi.

De fapt, caracteristicile informaționale ale apelurilor au rămas fără compromisuri până când semnalul a devenit inaudibil. Aceasta pune sub semnul întrebării teoria existentă și acceptată a dezvoltării limbajului.

Cercetarea implică reunirea tuturor modurilor în care urangutanul combină apelurile, punând împreună sunetele consoanelor și vocalelor pentru a obține sens.

Rezultatele arată că aceste semnale par a fi impermeabile la distanță atunci când vine vorba de codificarea informațiilor.

Modelul acceptat în prezent, dezvoltat de matematicieni, prezice că strămoșii umani au înșirat sunete împreună în apelurile lor pentru a le crește șansele de a transmite conținutul unui semnal către un destinatar la distanță.

Deoarece calitatea semnalului se degradează pe distanțe mai mari, se presupune că strămoșii umani au început să lege sunete între ele pentru a transmite eficient un pachet de informații, chiar dacă este distorsionat.

Material furnizat de Universitatea din Warwick

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină