Locuri interzise ale planetei noastre – Insula Șerpilor

Insula Șerpilor este o formațiune de stâncă magmatică situată la 35 km de coastă, la est de gura de vărsare a fluviului Dunărea.

Insula are formă de X, 690 de metri de la S-V la N-E pe 682 de metri de la N-V la S-E, acoperind o suprafață de 0,205 km2 (0,079 sq mi).

Cea mai înaltă zonă este de 41 de metri deasupra nivelului mării. Insula nu are un munte proeminent, ci mai degrabă un deal cu panta mică.

Cea mai apropiată locație de coastă de insulă este Insula Kubanskyi din partea ucraineană a Deltei Dunării, situată la 35 km distanță între Canalul Bystroe și Canalul Skhidnyi.

Cel mai apropiat oraș de coasta românescă, Sulina, se află la 45 km. Cel mai apropiat oraș ucrainean este Vylkove, 50 km; există și un port Ust-Dunaisk, la 44 km distanță de insulă.

Insula a fost unul dintre ultimele locuri de transport din bazin pentru foci călugăr mediteraneene pe cale critică de dispariție până în anii 1950.

Grecii din timpul Imperiului Otoman l-au redenumit Fidonisi, iar insula și-a dat numele bătăliei navale de la Fidonisi, purtată între flotele otomane și cele ruse în 1788, în cursul ruso-turci.

Războiul din 1787–1792. În 1829, în urma războiului ruso-turc din 1828–1829, insula a devenit parte a Imperiului Rus până în 1856.

În 1877, în urma războiului ruso-turc din 1877–1878, Imperiul Otoman a dat insula și regiunea Dobrogea de Nord României, ca o rambursare pentru anexarea rusă a regiunii Basarabiei de Sud a României.

În cadrul alianței românești cu Rusia, rușii au operat pe insulă o stație fără fir, care a fost distrusă la 25 iunie 1917 când a fost bombardată de crucișătorul turc Medilli (construit ca SMS Breslau al Marinei Germane).

Farul (construit de Marius Michel Pașa în 1860) a fost și el avariat și posibil distrus. Tratatul de la Versailles din 1920 a reconfirmat insula ca parte a României. Farul a fost reconstruit în 1922.

Statutul insulei Șerpilor a fost important pentru delimitarea platformei continentale și a zonelor economice exclusive dintre cele două țări.

Dacă Insula Șerpilor ar fi recunoscută ca o insulă, atunci platforma continentală din jurul acesteia ar trebui considerată apă ucraineană.

Dacă Insula Șerpilor nu ar fi o insulă, ci o stâncă, atunci, în conformitate cu dreptul internațional, granița maritimă dintre România și Ucraina ar trebui trasată fără a lua în considerare locația insulei.

La 4 iulie 2003, Președintele României Ion Iliescu și Președintele Rusiei Vladimir Putin au semnat un tratat de prietenie și cooperare.

România a promis că nu va contesta teritoriile Ucrainei sau Moldovei, pe care le-a pierdut în fața Uniunii Sovietice după cel de-al Doilea Război Mondial, dar a cerut ca Rusia, ca succesor al Uniunii Sovietice, să-și recunoască într-o anumită formă responsabilitatea pentru cele întâmplate.

La 16 septembrie 2004, partea română a introdus un dosar împotriva Ucrainei la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) într-un litigiu privind granița maritimă dintre cele două state la Marea Neagră.

La 3 februarie 2009, CIJ a pronunțat hotărârea, care a împărțit zona maritimă a Mării Negre pe o linie care se afla între revendicările fiecărei țări.

Curtea a invocat testul disproporționalității în judecarea litigiului, remarcând că CIJ, „așa cum a indicat jurisprudența sa, poate decide ocazional să nu țină seama de insule foarte mici sau să decidă să nu le acorde întregul lor potențial drept la zone maritime, în cazul în care o astfel de abordare ar avea un efect disproporționat asupra liniei de delimitare luate în considerare” și, datorită unui acord anterior între Ucraina și România, insula „nu ar trebui să aibă niciun efect asupra delimitării în acest caz, în afară de cel care decurge din rolul celor 12  mile marine al mării sale teritoriale” convenit anterior între părți.

Limitele teritoriale ale platformei continentale din jurul Insulei Șerpilor au fost delimitate de Curtea Internațională de Justiție în 2009, oferind României aproape 80% din teritoriul maritim în litigiu.

Foto wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină