Insulele Borromee

Numele lor derivă de la familia Borromeo, care a început să le dobândească la începutul secolului al XVI-lea (Isola Madre) și deține și astăzi majoritatea lor (Isola Madre, Bella, San Giovanni).

Insulele Borromee sunt un grup de trei insule mici și două insulițe din partea italiană a Lago Maggiore, situate în brațul vestic al lacului, între Verbania la nord și Stresa la sud.

Împreună, însumând doar 50 de acri (20 de hectare) în suprafață, sunt o atracție turistică locală majoră pentru decorul lor pitoresc.

Isola Bella, numită după Isabella, contesa Borromeo, a fost inițial o stâncă în mare parte sterpă; după primele îmbunătățiri și clădiri, deschise de contele Carlo al III-lea între 1629 și 1652, fiul său Vitaliano al VI-lea a construit un palat de vară atractiv, aducând cantități mari de pământ pentru a construi un sistem de zece terase pentru grădină.

Clădirea neterminată prezintă picturi ale artiștilor lombarzi și tapiserii flamande.

Isola Madre, cea mai mare dintre cele trei, este remarcată și pentru grădinile sale, care au fost întreținute din aproximativ 1823 în stil englezesc. Palatul său, deși nelocuit, este splendid mobilat cu capodopere și picturi italiene din secolele XVI-XIX.

Isola dei Pescatori sau Isola Superiore este acum singura insulă locuită din arhipelag. Are un sat de pescari, care în 1971 avea o populație de 208 locuitori.

Isolino di San Giovanni este situată chiar lângă Pallanza (azi parte din Verbania) la nord.

Micuța stâncă nelocuită din Malghera, cu o suprafață de doar 200 de metri pătrați, se află între Isola Bella și Isola dei Pescatori și oferă vegetație stufoasă și o mică plajă.

Foto wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină