CONSTANTIN 7 GIURGINCA: Arhivele transcendente. Misterele civilizațiilor primordiale Piramidele din spațiul traco-geto-dac din sudul Dunării

Mai multe formațiuni ce păreau dealuri naturale, din Bosnia actuală, prin decopertare, la începutul mileniului trei e.n., s-au dovedit a fi construcții artificiale, Piramide.

Cea mai înaltă dintre ele, de 220 metri, pare să fie cea mai mare dintre piramidele cunoscute până acum în lume. Piramida este acoperită complet cu plăci rectangulare care au proprietăți de duritate și impermeabilitate cu mult superioare celor moderne.

Din valea celor cinci piramide descoperite pornește în subteran o rețea de tuneluri ce are peste 14 kilometri lungime.

O echipă de fizicieni a detectat o rază de energie de o natură necunoscută pentru tehnologia actuală, care încă și acum este emisă în mod continuu din vârful Piramidei mari, iar această rază de energie emite un sunet specific de rezonanță.

În anul 2011 s-a detectat faptul că labirintul subteran este complet ecranat față de radiațiile exterioare. În adâncime s-au descoperit câteva camere și un loc ce are un nivel de ionizare de 43 de ori mai mare decât cel obișnuit, având proprietăți de vindecare și regenerare.

O realitate de care amintește și eposul fantastic românesc când vorbește de Gura de Rai și de Apa Vie și Apa Moartă, de acel izvor al Tinereții fără Bătrânețe.

De aceea, nu întâmplător mulți cercetători afirmă că piramidele din Vechiul Egipt nu au fost construite de faraonii egipteni, ci moștenite de la o civilizație mult superioară și mult mai veche. Școala academică și oficială însă are alte păreri despre piramide, care sunt în toate toate manualele școlare!

Construcțiile gigantice de pe fundul mărilor și oceanelor

Aceleași construcții gigantice s-au descoperit și pe fundul oceanelor. Unii cercetători cred că acele construcții subacvatice gigantice ar putea reprezenta urmele legendarelor civilizații care au populat Atlantida și Lemuria.

Ar putea fi și așa dar, în anul 1987, a fost făcută o descoperire uimitoare pe fundul Oceanului Pacific, lângă insula japoneză Yonaguni: un masiv complex piramidal, de mărimea a două terenuri de fotbal, format din așezarea suprapusă pe cinci rânduri a unor blocuri ciclopice dreptunghiulare din piatră.

Monumentul are 183 metri lățime și 27 metri înălțime. Cercetători de renume (Graham Hancock, David Wilcock și alții) afirmă fără nici un dubiu că această construcție a fost realizată în mod artificial de o civilizație necunoscută nouă.

Interesant este și faptul că piramida de la Yonaguni se află plasată într-o zonă denumită „Triunghiul Dragonului”, situată pe exact aceeași latitudine cu Triunghiul Bermudelor, având și aceleași proprietăți magnetice (legate de scufundarea și dispariția unor nave maritime și avioane).

Așadar ipoteza că aceste construcții gigantice subacvatice ar fi urmele civilizației continentului Atlantida cade, întrucât insula Yonaguni este plasată în Japonia unde, după ipoteticele reconstituiri geografice, nu se întindea continentul Atlantida, ori Lemuria.

Călcâiul din Aiud

Alături de această salbă de piramide existente pe toate continentele Terrei, au fost descoperite și artefacte care sunt datate cu vechimi de sute de mii de ani, ori chiar de milioane de ani.

Un asemenea artefact a fost descoperit în anul 1973 de niște muncitori care lucrau la o carieră de nisip de pe malul Mureșului, undeva lângă Aiud, artefactul fiind cunoscut în lumea muzeelor drept „Călcâiul din Aiud”.

Muncitorii au găsit, la o adâncime de circa zece metri, trei bolovani de nisip pietrificat, pe care i-au spart. În unul din ei au descoperit un ciudat obiect de metal.

Cercetătorii veniți la fața locului au constatat că este vorba despre un obiect confecționat în principal din aluminiu, în greutate de 2,5 kilograme, cu dimensiunile de 20x12x7 centimetri.

Centrul de cercetări pentru proiectări și pentru metale radioactive de pe platforma Măgurele apreciază, în Buletinul de analiză, că piesa este formată dintr-un aliaj având la bază aluminiul, în proporție de 89%, împreună cu alte 11 metale.

Însă oxidul de aluminiu de pe suprafața obiectului, era neobișnuit de gros, ceea ce indică faptul că acea piesă a stat foarte mult in pământ. Metalurgiștii au stabilit că vechimea obiectului este de cel puțin 250.000 de ani.

Proba de lucru trimisă la un laborator de la Lausanne, în Elveția, confirmă aceeași vârstă. Asupra descoperirii din Aiud s-a lăsat tăcerea, iar bizar este faptul că cererea cercetătorului în paleoastronautică, Erich von Däniken, de a prezenta obiectul într-o expoziție din Germania a fost refuzată de conducerea de atunci a Muzeului Național de Istorie din Cluj (informație dată de Marvin White în op.cit. pg.56).

Civilizația Egiptului antic nu a reprezentat o dezvoltare, ci „o moștenire”

Toate  aceste artefacte descoperite de cercetătorii în paleogeofizica Pământului și în domeniul Preistoriei omenirii sunt în concordanță cu vechile scrieri ale unor tradiții spirituale, cum ar fi cele mayașe, vedice, sumeriene, tibetane, ori cu mitologia traco-geto-dacă și mitologiile nordice, care toate afirmă că pe Pământ au existat mai multe cicluri de civilizație, care au apărut, s-au dezvoltat și apoi au dispărut, încă de acum multe milioane de ani.

Unele din aceste tradiții spirituale ale omenirii pomenesc și faptul că Pământul, încă din timpuri imemoriale, a fost vizitat de vecinii noștri galactici, aceștia fiind acei zei, ori eroi civilizatori, care au „descălecat” în illo tempore (în timpuri Primordiale) pe Terra, ființe ce posedau un foarte avansat nivel tehnologic.

Astfel, cercetătorii piramidelor egiptene de la sfârșitul mileniului al II-lea e.n. au ajuns la concluzia că piramidele din Egipt au fost construite de o civilizație anterioară celei a Egiptului antic și cu mult mai avansată decât aceasta.

Acești cercetători au adus argumente greu de spulberat, prin care au arătat că civilizația Egiptului antic nu a reprezentat o dezvoltare, ci „o moștenire” a unei civilizații mult superioare și mult mai veche.

Același comentariu este valabil și în cazul celorlalte civilizații antice, care au pe teritoriul lor piramide (inclusiv construcțiile piramidale din spațiul carpato-danubian), textele vedice numite „Purana-e” afirmând că au existat cicluri de civilizații pe Pământ încă de acum milioane de ani.

Nu pot fi neglijate mărturiile concludente ale echipajelor Apollo 11 și Apollo 12, care au remarcat că, la aselenizarea modulelor lor, s-a produs o undă de rezonanță, care a făcut ca Luna să emane un sunet „ca de clopot”, timp de aproape o oră (vezi Marvin White, op.cit. pg.129).

Omenirea a ajuns la începutul mileniului al III-lea e.n. să înțeleagă faptul că dinamica și evoluția planetei Pământ în particular, și a Universului  în general, este mult mai complexă decât ar putea să o indice o oarecare cronologie liniară materialistă, pentru că în realitate există mai multe planuri (dimensiuni) paralele spațio-temporale, care comunică între ele.

Există dovezi mult prea semnificative ale unui trecut îndepărtat al omenirii, care este complet diferit de reperele înguste în care se încadrează istoria oficială.

Constanin 7 Giurginca, „Arhivele Trandcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Eitura Universității „Titu Maiorescu”, București, 2020 (Fragment)

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină