Astronomii lansează o nouă hartă a cerului, a marginilor exterioare ale Căii Lactee

Astronomii care folosesc date de la telescoapele NASA și ESA (Agenția Spațială Europeană) au lansat o nouă hartă complet cerească a regiunii ultraperiferice a galaxiei noastre.

Cunoscută sub numele de halou galactic, această zonă se află în afara brațelor spiralate care formează discul central recunoscut al Căii Lactee și este puțin populată cu stele.

Deși halo-ul poate părea în cea mai mare parte gol, este de asemenea prevăzut că va conține un rezervor masiv de materie întunecată, o substanță misterioasă și invizibilă considerată a constitui cea mai mare parte a întregii mase din univers.

Datele pentru noua hartă provin din misiunea Gaia a ESA și din Exploratorul de sondaj în infraroșu al câmpului lățit al obiectului din apropierea pământului al NASA, sau NEOWISE, care a funcționat din 2009 până în 2013 sub numele de WISE.

Studiul utilizează datele colectate de nava spațială între 2009 și 2018.

Noua hartă dezvăluie modul în care o mică galaxie numită Norul Magellanic Mare (LMC) – așa numită pentru că este cea mai mare dintre cele două galaxii pitice care orbitează Calea Lactee – a navigat prin haloul galactic al Căii Lactee ca o navă prin apă, gravitația creând o veghe în stelele din spatele ei.

LMC este situat la aproximativ 160.000 de ani lumină de Pământ și este la mai puțin de un sfert din masa Căii Lactee.

Deși porțiunile interioare ale halo-ului au fost mapate cu un nivel ridicat de precizie, aceasta este prima hartă care oferă o imagine similară a regiunilor exterioare ale halo-ului, unde se găsește trezirea – aproximativ 200.000 de ani-lumină până la 325.000 de ani-lumină din centrul galactic.

Studiile anterioare au sugerat existența trezii, dar harta cerului confirmă prezența sa și oferă o vedere detaliată a formei, dimensiunii și locației sale.

Această tulburare din halou oferă, de asemenea, astronomilor posibilitatea de a studia ceva ce nu pot observa direct: materia întunecată. Deși nu emite, reflectă sau absoarbe lumină, influența gravitațională a materiei întunecate a fost observată în univers.

Se crede că creează o schelă pe care sunt construite galaxiile, astfel încât fără ea, galaxiile ar zbura în timp ce se rotesc.

Se estimează că materia întunecată este de cinci ori mai frecventă în univers decât toată materia care emite și / sau interacționează cu lumina, de la stele la planete până la nori de gaze.

Deși există mai multe teorii despre natura materiei întunecate, toate acestea indică faptul că ar trebui să fie prezentă în halo-ul Căii Lactee. Dacă acesta este cazul, atunci când LMC navighează prin această regiune, ar trebui să lase o veghe și în materia întunecată.

Se consideră că trezirea observată în noua hartă stelară este schița acestei treziri a materiei întunecate; stelele sunt ca frunzele de pe suprafața acestui ocean invizibil, poziția lor schimbându-se odată cu materia întunecată.

Interacțiunea dintre materia întunecată și Marele Nor Magellanic are implicații mari pentru galaxia noastră. Pe măsură ce LMC orbitează Calea Lactee, gravitația materiei întunecate trage LMC și o încetinește. Acest lucru va face ca orbita galaxiei pitice să devină din ce în ce mai mică, până când galaxia se ciocnește în cele din urmă cu Calea Lactee în aproximativ 2 miliarde de ani.

Aceste tipuri de fuziuni ar putea fi un motor cheie în creșterea galaxiilor masive din univers. De fapt, astronomii cred că Calea Lactee s-a contopit cu o altă mică galaxie în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani.

Materiale furnizate de NASA / Jet Propulsion Laboratory.

Foto Axel Mellinger, Calea Lactee Panorama 2.0

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină