Războiul „moldoveniștilor” cu „fasciștii români” pentru apărarea „Maicii Rusii”

În perspectiva noii „schimbări la faţă” a Rusiei imperiale, „moldovenismul” ca şi alte „isme” trebuia protejat, pentru ca românii să nu-şi împlinească idealul naţional, prin înlăturarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov, în contextul revoluţiilor „spontane” anunţate de „Glasnost” şi „Perestroika”.

Drept dovadă, angajate în procesul de „liberalizare”, forţele bolşevice de la Chişinău, în slujba perpetuării regimului ocupaţiei ruse, au emis, la 11 noiembrie 1988, în scop de cosmetizare şi control, celebrele „Teze ale CC al PCM”, sub titlul „să promovăm restructurarea prin fapte concrete”, care recomandau să fie păstrate „limba moldovenească”, „grafia slavă”, „limba rusă ca mijloc de comunicare”, deci „un bilingvism real”, „prietenia popoarelor” etc.

De aici obsesia patrioţilor din RSSM pentru afirmarea identităţii prin numele de „român”, prin proclamarea limbii române, a lor, ca parte a poporului român şi a istoriei românilor etc.

Cel mai mult a progresat însă „moldovenismul”, relansat cu noi „argumente”, în chiar zilele când noi, culcându-ne pe ambele urechi, ne bucuram de libertate şi de „boom”-ul de imagine pe care-1 înregistram în Europa, de specialiştii Armatei Roşii, T.A. Laptev, T.V. Soloviov şi A.A. Nikiforov, în numerele 10 şi 12 din 1990 ale revistei sovietice de istorie militară „Voenno-Istoriceskii Jurnal”, sau, sub semnătura lt. col. Volkodaev, în nr. 2/1991, prin articole ca „Jurământul de supunere către Rusia” sau „Relaţiile ruso-române şi formarea graniţelor”.

„Moldovenismul” a fost preluat ca doctrină de către românii care nu mai simt româneşte, gen Chiţac, Mărăcuţă, Caraman, din Transnistria, folosit împotriva „fasciştilor români”, pentru apărarea pământurilor Maicii Rusii în „războiul nistrean” de secesiune din 1991-1992.

Război care a fost abandonat după victorie, întrucât se impunea trecerea la o etapă calitativ-superioară a deznaţionalizării, aceea de „ucrainizare”.

Proiectul a fost însă ridicat, din noroaiele tranşeelor de la Coşniţa-Doroţkaia sau Tighina, de către foştii „patrioţi” de la Chişinău, şi transformat în doctrină de stat de clica lui Voronin, producătoare de dicţionare moldoveneşti şi congrese ale „moldovenilor”.

Ba a trecut şi Prutul, un inconştient politic înregistrând un „partid al moldovenilor”, din fericire repede lichidat, prin absorbţie de către actualul PSD.

Am devenit cu toții „moldoveni”, „transilvăneni”, „nistreni”, „vlahi”, „daci”, „cumani” etc… Se pare că, la început de nou mileniu, nimeni nu mai este sau nu mai vrea să fie… ROMÂN în ROMÂNIA! „Tot ce este mic este minunat!”

Principiul Kohr acţionează aşadar, apocaliptic, şi în România. Cât de curând vom vorbi poate, dacă nu vom şti să resuscităm „mândria de a fi român” şi despre „popoarele” „gorjean”, „argeşean”, „ilfovean”, „bucureştean” sau – de ce nu? – „ferentarian” ori „calea-griviţean”.

Iată de ce ne-am hotărât să încercăm să demontăm, câtă vreme nu e prea târziu, Marele Joc, explicând, „ucrainenilor”, „rutenilor”, „transnistrenilor”, „moldovenilor”, goralilor, huţanilor, lituanienilor – fiindcă tăvălugul vine, ca de obicei, dinspre Răsărit – , cine sunt cu adevărat şi prin ce fire sunt legaţi de noi, ROMANII.

Şi o facem în interesul generaţiilor viitoare, al democraţiilor occidentale, dar şi al nostru, în măsura în care ştim să explicăm investitorilor în Canalul Bâstroe, că trebuie să trateze cu NOI, pentru că au fost păcăliţi să investească în pământ dintotdeauna românesc, furat de dată recentă şi, prin urmare, REVENDICABIL!

Col. Dr. MIRCEA DOGARU

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină