Telegraful hidraulic al lui Enea – comunicarea la distanță în antichitate

Progresele tehnologice au schimbat drastic modul în care trăim astăzi în comparație cu cele din trecutul nostru antic.

Un tip de tehnologie pe care mulți dintre noi îl putem considera de la sine considerat este abilitatea de a comunica cu alții pe distanțe mari sau cu grupuri mari de oameni.

O privire înapoi la civilizațiile antice ne poate oferi astăzi o perspectivă asupra primelor metode de comunicații la distanță. În 350 î.Hr., un grec numit Enea a inventat telegraful hidraulic, care era un mijloc de a comunica rapid informații importante, destul de detaliate, pe distanțe mari.

Aeneas a fost frustrat de limitările impuse comunicațiilor prin lanterne și balize. Torțele au permis transmiterea unor mesaje, de exemplu, acestea ar putea indica pericol sau pot comunica că un obiectiv a fost atins, dar nu au putut trimite mesaje cu niciun nivel de detaliu sau descriere.

În esență, ei puteau comunica că s-a întâmplat ceva, dar nu exista nici o modalitate de a comunica ceea ce s-a întâmplat, aflăm de la Ancient Origins.

Prin urmare, Enea a dezvoltat telegraful hidraulic în încercarea de a depăși aceste obstacole. Telegraful implica un sistem de vase umplute cu apă cu tije care conțineau mesaje convenite (cum ar fi „călăreții care intră în țară” sau „nave”).

Când o parte dorea să-i trimită un mesaj celeilalte părți, ridicau o torță. După ce vedeau torța ridicată, a doua parte ridica torța pentru a confirma că sunt pregătiți să primească mesajul.

Când expeditorul inițial cobora torța, ambele părți trăgeu simultan dopul de pe fundul vasului care conținea apă. Pe măsură ce apa se scurgea, erau dezvăluite diferite mesaje pe tijă.

Când mesajul intenționat ajungea în partea de sus, expeditorul inițial își aprindea din nou torța, semnalând că receptorul ar trebui să reconecteze vasul și să citească mesajul de pe tijă.

Pentru ca acest lucru să funcționeze corect, ambele părți trebuiau să aibă vase de aceeași dimensiune, umplute cu același volum de apă și tije care conțin aceleași mesaje. De asemenea, acestea trebuiau să fie foarte precise, pornind și oprind drenajul în momentul corect.

Prin telegraful hidraulic, armata avea acum capacitatea de a comunica mesaje specifice care permiteau altor grupuri de personal militar, precum și civililor, să se pregătească mai bine pentru invaziile potențiale pe uscat sau pe mare.

Această formă timpurie de comunicare la distanță a fost avansată pentru timpul său și a pregătit calea pentru viitoarele forme de comunicații, care au condus la numeroasele metode pe care le avem astăzi disponibile.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină