Willy Pragher, fotograful german fascinat de București

Posted on 14 aprilie 2021 by Marin Teodora in Artă, Cunoaște România, Știați că // 0 Comments

Willy-Pragher-A-venit-primavara-in-Bucuresti

Fotograful Willy Pragher s-a născut în primăvara anului 1908, la Berlin.

Copilăria și-a petrecut-o însă la București, în casa bunicului matern, Moritz Sigmund Prager, un cunoscut negustor de blănuri de lux al vremii, dar și unul dintre cei mai importanți membrii ai bisericii romano-catolice bucureștene.

Deși nici până astăzi nu se cunosc numeroase detalii din biografia artistului, știm totuși că a urmat cursurile liceului „Waldorf” din Stuttgart, pe lângă fotografie, fiind atras și de muzică.

A luat lecții de baterie, de saxofon, precum și de alte instrumente muzicale, fiind cunoscut ca „bateristul școlii”. Jazzul l-a fermecat încă de la început, regăsindu-se în frumusețea unei abordări muzicale unice și libere, ce i-a definit și înnobilat personalitatea.

Însă marea sa pasiune a fost întotdeaua fotografia. Pragher s-a remarcat prin talentul de-a surprinde spectaculozitatea vieții în cadre irepetabile, fotografiile sale îmbinând într-un mod surprinzător geometria arhitecturală cu mișcarea oamenilor, circulația vehiculelor sau alte aspecte ale vieții stradale.

Primele fotografii, realizate cu aparatul de fotografiat al tatălui său, au avut ca subiect imortalizarea unor peisaje montane, de la Sinaia și Predeal, adunate apoi într-o broșură denumită „Amintiri din vara anului 1924”.

Peste câțiva ani, va avea propriul aparat de fotografiat, marca „Zeiss”, dăruit de părinți. „Fotografia era chemarea lui, vocația lui, nu latina sau greaca, limbi de cultură în spațiul germano-habsburgic”.

Chemare neînțeleasă însă de familie care își dorea un alt viitor pentru tânărul Willy.

Dar, ambițios, Pragher și-a urmat drumul cu determinare. A început prin a lucra la „Studioul de animație Schumann”, apoi, între 1930 și 1932, a urmat alți doi ani de studiu la „Reiman-Schule”, cea mai importantă școală privată cu profil artistic din spațiul german.

Visul său a început să prindă contur prin administrarea propriei agenții fotografice, prilej cu care începe să călătorească în Germania și Europa, perfecționându-se tot mai mult în arta fotografică.

Îndrăgostit de libertatea de creație, părăsește Germania nazistă și, în urma obținerii funcției de grafician și fotograf publicitar al „Societății Românești de Distribuire a Combustibilului OSIN”, se stabilește în România.

Impresionat de frumusețea peisajelor românești, realizează peste 13.000 de fotografii, păstrate astăzi la Staatsarchiv Freiburg, într-o impresionantă arhivă cu alte sute de mii de pozitive, negative și diapozitive ce îi aparțin.

Fotograf de renume al Bucureștilor anilor ’40, a surprins cu atât de mult talent viața orașului, încât fotografiile sale sunt astăzi de o valoare inestimabilă. Străzi, piețe, negustori, clădiri, toate, imortalizate de aparatul lui Pragher își spun povestea în modul cel mai artistic.

Unul dintre cele mai dragi cartiere bucureștene i-a fost Cotroceniul, unde a locuit începând cu 1939. Aici, străzile i-au descoperit o îmbinare uimitoare de case moderne cu locuințe în stil neoromânesc.

De altfel, fotografiile lui Pragher se remarcă prin unicitatea imortalizării contrastului dintre noile tendințe și vechile tradiții. Casa artistului, situată pe strada Dr. Joseph Lister nr. 67, avea o arhitectură modernă, bazată pe minimalism, geometrie și funcționalitate.

Fotografiile lui Pragher de la începutul secolului XX dezvăluie Bucureștii în plină tranziție către nou, „un oraș în devenire, care trăiește o metamorfoză în salturi”, așa cum însuși spunea.

Contrastele orașului aflat în continuă schimbare, dărâmăturile caselor vechi peste care se construiau altele noi, modernitatea ce începea să prindă din ce în ce mai mult contur, toate acestea au fost cuprinse cu multă ingeniozitate și măiestrie într-un album fotografic, publicat în 1942, numit „București – Orașul contrastelor”.

Printre cele mai impresionante fotografii istorice ale artistului se află și cele din ziua intrării României în cel de al Doilea Război Mondial, în vara anului 1941, când o mulțime de bucureșteni au îngenunchiat în fața Palatului Regal, rugându-se îndurerați pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de sub stăpânirea bolșevică.

Tot din colecția evenimentelor istorice importante imortalizate de Pragher fac parte și imaginile din ianuarie 1941, realizate la scurt timp după „Rebeliunea Legionară”, când au avut loc confruntări violente între Garda de Fier și trupele mareșalului Ion Antonescu.

În urma confruntării au fost devastate mii de prăvălii, ateliere și apartamente evreiești.

Imaginile din dimineața imediat următoare înfățișează un București cu tancuri și mitraliere pe străzi, blocuri ciuruite de gloanțe, autobuze și mașini incendiate și multe clădiri și magazine aproape întru totul distruse.

Dincolo de tumultul întâmplărilor, în liniștea vieții de zi cu zi, oamenii l-au fascinat pe Pragher la fel de mult ca și locurile, peisajele sau clădirile.

Fotografiile sale cu bucureșteni sau minorități ale orașului dezvăluie dincolo de chipul celor ce privesc către camera de fotografiat povești de viață. Doar mânuirea sa putea face aparatul să surprindă în așa fel o privire sau un gest ce emoționează sau contrariază și astăzi.

Comercianți trudnici, covrigari cu coșurile pline, plăcintari cu produse gustoase, lustragii ce își așteaptă clienții sau chivuțe vesele, toți acești oameni ne fac să-i privim cu duioșie, căci au luat cu ei un farmec al orașului uitat astăzi.

Genialitatea lui Pragher a fost dată însă și de faptul că a reușit să creeze o punte de legătură între muzică și fotografie, căci multe cadre ale sale, melancolice sau triste, par transfigurări grafice ale unor fragmente muzicale.

Povestea vieții lui Pragher este la fel de impresionantă ca măreția operei sale. Artistul a trăit calvarul lagărelor de concentrare staliniste, întorcându-se după ani de suferință în Germania liberă, stabilindu-se la Freiburg im Breisgau până în 1992, când încetează din viață.

Andreea Mâniceanu