Actul Marii Uniri din 1918 s-a semnat într-o clădire din Arad

Diaconu Mădălina Corina: Pe bulevardul Revoluţiei, nr. 81 din Arad, se află o clădire impunătoare despre care prea puțină lume ne poate da detalii. Domnule profesor Antoniu Martin, ce ne puteți spune despre acest imobil?

Antoniu Martin: Aceasta este fosta clădire a Prefecturii din Arad, clădirea în care, în 13-15 noiembrie 1918, reprezentanţii Consiliului Naţional Român Central şi reprezentanţii Guvernului maghiar au negociat intens condiţiile Marii Uniri. La final, Iuliu Maniu, alături de unioniştii arădeni, şi-a exprimat dorinţa fermă de desprindere totală de Ungaria.

De la această întrunire a rămas în posteritate, în istorie, sintagma, expresia lui Iuliu Maniu, care venise special pentru acea negociere de la Viena. Întrebat ce dorește națiunea română pentru ea, Iuliu Maniu a răspuns:„desprindere totală sau ruptură totală”.

D.M.C. Practic, aceste negocieri au deschis calea marelui act de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

A.M.  Da. Și așa cum se cunoaște, imediat, Consiliul Național Român Central a publicat în organul de presă reprezentativ al românilor din Transilvania, ziarul „Românul”, care a funcționat în Arad din anul 1911 sub directoratul unui alt mare lider și patriot român, Vasile Goldiș, „Manifestul către popoarele lumii”, în care stipula foarte clar dorința națiunii române din Transilvania de a se desprinde de Ungaria și de a-și decide singură soarta printr-o mare adunare națională care să confere acestei decizii un caracter național, bineînțeles, și un character foarte important, plebiscitar:„Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania nu admite mistificarea îndreptăţirii pretenţiunilor sale prin stările produse de încercările seculare pentru nimicirea ei, protestează împotriva revendicărilor maghiare asupra teritoriului românesc, care de la descălecarea împăratului Traian şi până astăzi a fost muncit cu braţele noastre şi îngrăşat cu sângele nostru. […] Sub nici-o condiţiune, naţiunea română nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber și independent. […] Natiunea română din Ungaria şi Transilvania va fi una de aici înainte în veci, cu întreg neamul românesc”, se arăta în acest Manifest.

D.M.C. Ce a urmat acestei decizii?

A.M. Consiliul Național Român Central, organul politic și administrativ al Transilvaniei, în frunte cu președintele acestuia, arădeanul Ștefan Cicio Pop, a decis să purceadă la organizarea efectivă a Marii Adunări Generale de la 1 decembrie, de la Alba Iulia, și, bineînteles, să-i confere acestui for caracterul național.

A fost pusă la punct o manieră foarte interesantă de alegeri pentru această adunare: au fost delegați prin vot direct și universal, pentru prima dată au votat și femeile și bărbații, vorbim astfelde o premieră democratică și au fost desemnați acești delegați cu credenționale, cu documente care-i mandatau să voteze, să exprime la Alba Iulia dorința circumscripției electorale unde aceștia domiciliau.

D.M.C. Care a fost rolul presei la acea vreme?

A.M. Actul de la 1 Decembrie a primit caracter național și legitimarea plebiscitară a națiunii române din Transilvania. Nu a fost întâmplător că Aradul a fost centrul politic – pentru o surtă perioadă – și din Arad s-a dat tonul, orientarea acestor demersuri ale națiunii române. Pentru că, așa cum am mai spus, din 1911 în Arad a luat ființă ziarul „Românul”, sub conducerea omului politic  Vasile Goldiș, ziar care a reprezentat o veritabilă platformă a luptei naționale a românilor din Transilvania.

În acest ziar s-au publicat foarte multe materiale care animau spiritual național și, bineînțeles, doreau să traseze o anumită direcție problematicii națiunii române din Transilvania.

Trebuie să spunem și faptul că oamenii politici din Arad aveau o formare cultural ideologică foarte intersantă, în spiritul, cum am zice azi, European, pentru că mulți dintre ei s-au fortmat intelectual în universități occidentale, din Europa Centrală și au fost influențați de principiile care circulau la vremea respectivă în Europa și nu numai, principiile wilsoniene, principiile unor oameni politici francezi sau britanici și bineînțeles că ei și-au dorit ca maniera în care se va cristaliza România Mare să aibă la bază aceste principii de respirație europeană.

Interviu de Mădălina Corina Diaconu

Foto: Mădălina Corina Diaconu

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină