Sfântul Cristofor, sau sfântul cu cap de câine

În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, anumite icoane îl identifică, pe ascuns, pe Sfântul Cristofor având capul unui câine.

Această portretizare provine din timpul împăratului Dioclețian, când un om pe nume Reprebus, Rebrebus sau Reprobus („reprobatul” sau „ticălosul”) a fost prins în lupta împotriva triburilor care locuiau în vestul Egiptului, în Cirenaica.

Unității de soldați, conform narațiunii hagiografice, i s-a atribuit numele de Marmaritarum sau „Unitatea Marmaritae”, ceea ce sugerează o „Marmaritae” altfel neidentificată (poate același cu tribul bermar Marmaricae din Cirenaica)

Se spunea că acest bărbat, foarte mare, cu cap de câine, reprezenta o caracteristică a marmaritenilor!

S-a speculat că această descriere bizantină a Sfântului Cristofor cu cap de câine, ar fi putut rezulta dintr-o traducere greșită a termenului latin Cananeus (canaanit) drept caninus, adică „canin”, câine.

Imaginile cinocefale ale Sfântului Cristofor au fost scoase în afara legii de Biserica Ortodoxă Rusă în 1722. Dar bătrânii credincioși au păstrat tradiția până în prezent. Uneori, îl înfățișează cu cap de cal.

Episcopul și poetul german Walter de Speyer l-a descris pe Sfântul Cristofor ca pe un uriaș al unei specii cinocefalice din țara cananeenilor (Canaan în Noul Testament) care se hrănea cu carne umană și lătra.

În cele din urmă, Cristofor l-a întâlnit pe copilul Hristos, regretând comportamentul său anterior și primind astfel botezul. Ulterior, a fost răsplătit cu un aspect uman, după care și-a dedicat viața slujirii creștine, devenind Athleta Christi, unul dintre sfinții militari.

Există câteva icoane rare care descriu acest martir cu capul unui câine. Astfel de imagini pot avea ecouri ale zeului egiptean cu cap de câine, Anubis. Dar Sfântul Cristofor ilustrat cu capul unui câine, nu este susținut de Biserica Ortodoxă.

Utilizarea personajelor cu cap de câine și cu trup uman, este încă foarte puternică în literatura modernă. În domeniul benzilor desenate în America de Nord și în Europa, multe lucrări prezintă personaje complet cinocefalice.

În romanul grafic “Maus”, de exemplu, de Art Spiegelman, câștigător al Premiului Pulitzer, evreii au corpuri umane și capete de șoareci, în timp ce personajele provenite din Statele Unite au corpuri umane și capete de câini, germanii au capete de pisici, iar francezii au capete de broaște.

Eroul din “Baudolino”, un roman al lui Umberto Eco, trebuie să se confrunte cu oameni cu cap de câine la sfârșitul călătoriei sale. În filmul “The Mummy Returns”, Regele Scorpion conduce o armată de războinici cu cap de șacal numită Armata lui Anubis.

Cuvântul cinocefalie este preluat (prin latină) din cuvântul grecesc κυνοκέφαλοι kynokephaloi, plural al cuvântului κυνοκέφαλος, din kyno (formă combinată de κύων kyōn) care înseamnă „câine” și κεφαλή kephalē care înseamnă „cap”.

Aceeași rădăcină de „câine” se găsește în numele Cynomorpha („în formă de câine”) pentru un subgrup din familia Cercopithecidae, care conține multe specii de macaci și babuini.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină