Acad. NICOLAE DABIJA: Strămoșii lui Dodon, care și-au abandonat limba lor de la Gange, ne îndeamnă prin el să o abandonăm și noi pe a noastră

Socialiștii, printr-un proiect de lege înaintat nu demult în Parlament (Parlamentul Republicii Moldova n.r.), vin iarăși cu idei trăsnite, propunând ca în Republica Moldova totul să fie tradus în rusește: domnului Furculiță să i se spună și tovarișci Vilka, socialistului Batrâncea – Staraia Deva sau Odreahlevșii, deputatul Para – să fie de azi înainte și deputat Grușa, alesul Țurcan (cum conform DEX-ului, cuvântul înseamnă „oaie care face parte din rasa țurcană de oi”) preferă să rămână deputat Ovța, Rădvan va fi Telega, Pascari – Râbac, Țărdea – Țâr-Țâr! (interjecție pe care o scoate cel mai des atunci când își pune mintea în mișcare) etc.

Deputații socialiști au propus chiar că va fi dublat și numele prim-ministrului Ion Chicu, permițindu-le găgăuzilor să-i zică Upavșii.

Totul e bine până aici, dacă n-ar fi rău mai departe.

În proiectul de lege înaintat de socialiști se afirmă că „limba rusă trebuie protejată”, ca și cum aceasta ar fi pe cale de dispariție și n-au mai rămas decât cele 4,8% de ruși din totalul populației Republicii Moldova (câți au fost atestați la ultimul recensământ) pe tot globul.

Grija lui Dodon pentru limba rusă, pe care o vorbesc, în detrimentul limbii lor, găgăuzii, bulgarii și ucrainenii din Republica Moldova, e absurdă,  atâta vreme cât toți moldovenii știu rusește, iar rușii în proporție de 95 la sută nu cunosc româna, limba statului în care locuiesc.

Datorită eforturilor fostelor guvernări, comuniste și socialiste (anti-moldovenești) de a-i face pe ruși să se simtă ca la ei acasă la noi acasă, la ora actuală, în 41% din instituțiile de învățământ din Republica Moldova studiile se fac în limba rusă.

Pentru cine pregătește cadre Ministerul nostru de Învățământ din banii noștri? Nu se știe.

Majoritatea elevilor din clasele rusești au părinți moldoveni. Iar ei sunt mai ruși decât rușii, care strigă la mitinguri: „Наша Мaлдова!”

Din osârdia politicienilor s-a ajuns la situația când, la 30 de ani de la proclamarea independenței, în Bălți, un oraș cu populație românească în proporție de 58%, doar 5 școli de cultură generală sunt cu predare în limba română (4.736 de elevi) și tocmai 17 școli cu predare în limba rusă (15.170 de elevi).

Școala bălțeană, cu atâtea tradiții bune, îi deznaționalizează în continuare pe moldovenii de aici.  Și atunci de ce ne-ar mai mira faptul că un primar al urbei, atunci când a avut o întrevedere cu ambasadorul Japoniei, care a vorbit cu el în română, ca să priceapă ce zice japonezul – el, edilul unuia din cele mai mari orașe din republică – și-a chemat de urgență un traducător din română în rusă.

Sau atunci când fostul ambasador al Republicii Moldova la Beijing, Vasile Șova, și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Chinei Xi Jinping, acesta, având studii la București, a vorbit cu el în limba română, reprezentantul țării noastre, neînțelegând ce-i spune conducătorul Chinei, i-a reproșat acestuia, deloc diplomatic, în rusește: „Vă rog să mă iertați, dar eu nu cunosc limba chineză”.

Pentru el, ca și pentru mulți dintre șefii de la noi, limba noastră e un fel de chineză. Și va rămâne încă mult timp cât guvernanții noștri se îngrijesc cu atâta zel de destinele limbii ruse.

Ce fel de țară suntem, dacă moldovenii sunt deznaționalizați în continuare, dacă minoritarii nu recunosc limba oficială a statului, iar în clasele unde stuiază copiii lor nu se predă limba țării în care locuiesc? […].

Eu mă bucur că știu limba rusă, care mi-a deschis orizonturi noi de lectură, de cultură, de comunicare.

Din păcate, nu același lucru îl împărtășesc și vorbitorii acestei limbi, ai căror strămoși, în proporție de 50-60%, cu câteva generații în urmă vorbeau alte limbi.

Promovând o politică șovină de asimilare a altor popoare, începând cu secolul XVII, rușii și-au sporit numărul națiunii lor de peste 100 de ori din contul altor neamuri rusificate.

Ideologizarea acestei limbi este în detrimentul ei: „Limba rusă aș învăța-o, pentru că-n ea a vorbit Lenin”, spunea V. Maiakovski despre evreul kalmâc V.I. Lenin.

Fratele lui întru crime, gruzinul I.V. Stalin menționa și el: „Îi vom obliga pe toți dușmanii noștri să vorbească rusește”. Adică numai rusește.

Limba rusă a devenit astfel limba pericolelor care veneau peste noi în permanență dinspre răsărit, începând cu migratorii slavi și sfârșind cu tancurile sovietice, care ne-au rupt bucăți din țara noastră, care ne-au despărțit de Patria noastră și Europa, înfrățindu-ne cu Asia, limba batalioanelor de execuții, a unităților  militare care i-au deportat pe moldoveni în siberii, a șefilor care au mutilat sufletul Neamului nostru etc.

Evident, ea nu poartă nicio vină, vina cea mare e a purtătorilor ei de minciună și rău.

Din necunoașterea limbii noastre, vine și ura celora cărora le-am făcut țară (autonomie) la sudul republicii din contul pământurilor noastre, din puținul care ne-a mai rămas după ce „eliberatorii” ne-au tot forfecat harta cu fiecare nouă „eliberare”, ură care se manifestă la fiecare scrutin electoral, când aceștia votează doar pentru trădătorii noștri de neam și hoții de miliarde.

Aceștia și-au abandonat demult limba lor în favoarea limbii ruse.

Ivan Dundarev, bulgar născut la sudul Basarabiei, care locuiește în Bulgaria, mi-a spus că toți bulgarii lui nu vorbesc bulgara, ci rusa, folosind, în graiul lor rusesc, câteva cuvinte bulgărești, acesta fiind pentru ei limba bulgară.

Același lucru se poate spune și despre găgăuzi, care nu cunosc găgăuza (o turcă veche) decât pe apucate, o dovadă fiind discuția pe care a purtat-o acum câteva luni președintele Turciei Erdogan la Comrat, unde a vorbit cu copii găgăuzi în… rusește.

Ceea ce propun socialiștii în proiectul lor de lege se conține, de fapt, în „Legea despre funcționarea limbilor”, aprobat la 31 august 1989, încă în timpul URSS, pe care n-a anulat-o nimeni.

Dar ei vor să arate Kremlinului că sunt cu toții patrioți ruși și asta – în loc să fie patrioți moldoveni, cum le-ar sta bine unor membri ai Legislativului, plătiți din banii tuturor contribuabililor […].

O sintagmă de pe vremea URSS spunea: „Dacă cineva vorbește trei limbi e semit, dacă vorbește două – e naționalist, iar dacă știe doar una e internaționalist”.

Dodon se crede și el „internaționalist”.

După ce a pierdut alegerile, vrea să ne atragă într-un război civil între cei care cunosc o singură limbă – limba rusă – și cei care cunosc și limba de stat.

Politicienii noștri, în loc să se ocupe de creșterea bunăstării populației, au fost preocupați cu toții de la 1991 încoace de problemele limbii și ale istoriei, cu cunoștințe despre aceste domenii sensibile preluate în cadrul Universității Agrare din Chișinău.

Din păcate, minoritarii, inclusiv rușii care nu vor să se resemneze cu statutul lor de minoritari, se apără de limba noastră ca de foc.

Ziarul șovin „Koмсомольская правда”, care ne înjură în fiecare număr, o numește cu dispreț „limbă țigănească”, pentru ca unora dintre cititorii lor să li se face rușine că o cunosc.

Strămoșii lui Dodon care și-au abandonat limba lor de la Gange, ne îndeamnă prin el să o abandonăm și noi pe a noastră, dacă vrem să fim fericiți.

Or, în concepția regelui Dragober al francilor din sec. X, cele mai fericite sunt popoarele fără istorie, fără memorie, fără limbă, fără țară, doar acelea, afirma el, nu au probleme. Asemănătoare acestora, adică – scutiți de probleme – , vrea să ne facă Dodon și ortacii lui, „îndrăgi-i-ar ciorile…”

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină