Dacă secuii se simt amenințați de prezența românilor, înseamnă că au o identitate confuză

Sabin Gherman a scos sabia pentru a apăra autonomia „secuimii”, afirmând că românii din Ungaria au mai multe drepturi decât secuii și ungurii din România!

Există o diferență esențială între cele două drepturi acordate. Românii din Ungaria nu-și folosesc drepturile și simbolurile pentru a-și arăta ura și refuzul față de majoritatea maghiară, în timp ce minoritatea maghiară din România chiar pentru aceasta le folosește!

Românii nu au pretenția să trăiască fără unguri în Ungaria, pe când minoritatea maghiară vrea să trăiască fără români în România și o și declară public.

În timp ce în Ungaria maghiarul nu se simte refuzat de către minoritatea românească de acolo, la noi cea mai mare problema este resentimentul general al majoritarilor români, care se simt refuzați de minoritarii unguri. Și nu părerile diferite în sine fac tensiunile, ci refuzul pe care-l simte românul din partea maghiarimii/secuimii.

Valeriu Tănasă,  un fost ofițer din cazarma Bodoc de lângă Sfântu Gheorghe, după 1989 a plecat înapoi în Moldova, pentru că, așa cum a scris într-o carte a sa, nu mai putea suportă ura secuilor față de tot ce este românesc. Am citat într-un articol al meu această afirmație.

După un timp ne-am cunoscut și a început să-și retuseze părerea inițială.

Într-o zi, recent, trecând pentru prima dată prin Gheorghieni, mi-a dat telefon ca să-mi spună, cu amărăciune, că am dreptate, în articolele mele din Certitudinea, când vorbesc despre ostilitatea maghiarilor/secuilor față de români.

A simțit asta în Gheorgheni, când a cerut niște informații de la secui. Nu l-au privit deloc prietenos…

De aceea revin și spun: dragi secui, ura față de români nu se încadrează în drepturile minoritare! Dreptul minoritar nu înseamnă refuz față de majoritate, nu înseamnă șantaj față de români.

Drepturile minoritarilor, care nu sunt puține – nici nu le folosim pe toate – , își au rostul în contextul conviețuirii. Românii din Ungaria își folosesc drepturile ca să conviețuiască pașnic cu majoritatea, nu pentru a genera conflicte. La noi drepturile sunt surse de conflict!

După părerea mea, drepturile minoritare n-ar trebui să fie acordate automat, ci cu condiția să nu fie folosite împotriva majorității!

Dacă secuii se simt „amenințați” de prezența românilor în istorie înseamnă că au o identitate confuză, și tocmai din această cauză rigidă, pe care vor s-o întărească prin exclusivism!

Semnul vitalității este deschiderea către mediu, nu izolarea! Cel deschis are forța spirituală de a asimila mediul, de a-l folosi ca legătură organică cu majoritatea.

Dacă te simți amenințat cu înghițirea de către majoritate, înseamnă că ai o problemă cu forțele tale vitale instinctual. Acestea ar trebui să facă posibilă puntea către majoritate, prin asimilarea culturii majorității, în simbioză cu cea proprie!

Dacă ai o problemă cu forțele vitale, izolarea nu te salvează!

NAGY ATTILA-MIHAI

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină