Pe aripile valsului veșnic tânăr!!!!

Putine dansuri sunt atât de indragite in lume ca valsul, socotit de multi dintre noi si mai ales simtit in strafundurile sufletelor noastre drept absolut nemuritor, cu miscari ametitoare executate pe melodii care te duc cu gândul la basm si desavârsire.

Practicat pe aproape toate continentele, in saloane luxoase sau in localuri modeste valsul reprezinta frumusete, dragoste, speranta, constituie componenta ale unor opere muzicale celebre cum ar fi cele din baletele lui Ceaikovski sau din Simfonia Fantastica a lui Berlioz.

A inspirat o multime de opere literare dintre care amintim „Valsul rozelor” de Alexandru Macedonski, „Invitatie la vals” de Mihail Drumes sau „Valsul de adio” de Mihail Kundera.

O multime de tablouri prezinta perechi de dansatori invârtindu-se intr-un vals iar in filme se strecoara ca un invitat de seama, de aceea vrem sa readucem câteva elemente din istoria acestui dans in care muzica si miscarea sunt aproape de nedespartit.

Istoria valsului legata indestructibil de frumoasa capitala a Austriei este veche de câteva secole, parcurgând un drum lung si presarat de multe dificultati.

Catalogat initial drept vulgar, respins de oficialitatile bisericesti, este primul dans in care partenerilor le este permis sa se atinga mai de aproape.

Valsul vienez apare in secolul al XVI-lea gasindu-si originea in dansurile populare de la petrecerile câmpenesti din Austria si Germania, printre care cunoscutul lendler.

Dupa patrunderea lui in saloanele de bal ale curtii Habsburgice, valsul avea inca opozanti care il considerau frivol si indecent dar a fost adoptat cu entuziasm de tinerii burghezi care i-au stilizat pasii si au eliminat elementele de prisos.

Popularitatea sa a crescut spectaculos in ciuda presei ostile si Viena l-a imbratisat definitiv la inceputul anilor 1800 când au fost deschise mai multe saloane in capitala traversata de Dunare.

Tot atunci valsul a patruns si in Anglia sub numele de „vals german” dar consacrarea sa definitiva s-a datorat unei lucrari anterioare, din secolul al XVIII-lea, respectiv opera „Don Giovanni” de Mozart care continea trei valsuri.

Putin mai târziu, Joseph Lanner si Johann Strauss au facut din vals partea centrala a creatiilor lor, transformând definitiv in forma eleganta si sofisticata pe care o cunoastem astazi.

Valsul vienez a adus cea mai mare schimbare in dans din istorie, revolutionându-l si inlocuind dansurile practicate in formatie cu cel in perechi… (Sursa: revista Magazin)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină