Astăzi, România este monitorizată de Apus mult mai categoric decât a fost, cândva, de Răsărit

În România, în categoria erorilor ireparabile, dar care puteau fi evitate, intră şi privilegierea salarială a unor categorii sociale din raţiuni tactice, evident populiste şi demagogice, care au provocat acerbe invidii şi au produs convulsii deloc neglijabile, din partea altora, considerate cu temei nedreptăţite.

Cât de insidios şi de formal a fost acest lucru se dovedeşte şi din împrejurarea că, într-o primă fază, s-au dat lefuri mari minerilor, pentru ca în faza a doua să fie desfiinţaţi ca şi corp profesional.

Bancherii şi directorii regiilor, favorabili şi beneficiari ai statului duplicitar, au fost şi ei plătiţi preferenţial, cu mult peste remuneraţia de subzistenţă a inginerilor sau profesorilor, ori celor din sănătate sau a cercetătorilor sau chiar faţă de militari, ultimii fiind obligaţi să nu facă „gălăgie” prin interdicţiile statutului lor asumat.

În România relaţiilor fără criterii, instituţiile reacţionează doar la presiunea gălăgioasă a străzii şi se cumpără pe sub tejghea tăcerea, inclusiv a acelor lideri sindicali ajunşi nababi şantajabili.

Magistraţii, în majoritatea lor, fiind la cheremul regimului, sunt plătiţi discreţionar, producându-şi propriile reguli, deşi unii favorizează frecvent corupţia şi nu sunt în stare să sancţioneze sever crima.

E greu de înţeles cum unii din diferite sisteme şi-au putut stabili, după bunul plac, salarii bugetare astronomice şi pensii aferente năucitoare, aplicând nivelului de bază, nu coeficientul de şase pe care-l statuase antedecembrismul, ci coeficientul patruzecişipatru!

O asemenea abominabilă injustiţie, adăugată unora similare, a descalificat definitiv social-democraţia românească, perindată la guvernare, şi aruncă în aer orice idee de dreptate socială, trâmbiţată de eşichierul dreptei moraliste.

Ruinarea economico-socială, care apasă pe conştiinţa guvernelor tranziţiei fără de sfârşit, decurge şi din faptul că nu au fost investiţi banii rămaşi cu duiumul de la Ceauşescu (şi niciodată justificaţi!), în mod cinstit şi chibzuit, în acele obiective naţionale sau mari unităţi productive, mai ales în construcţii sau infrastructură, care să absoarbă salariaţii disponibilizaţi de întreprinderile restructurate, ajutându-le să devină rentabile şi să diminueze simţitor dezechilibrele structurii forţei de muncă produse, după cum am mai spus, de politica dislocărilor forţate în procesul unei industrializări de masă.

Acum concedierea omului de la locul său de muncă se face de izbelişte, cu unele paleative puţin eficace, precum recalificarea, ajutorul de şomaj, reconversia, superpensionarea, în funcţie de situaţii nedefinite şi întâmplătoare, şi sub spectrul unei cruzimi finanţiste necunoscută în forma sa atroce nici măcar sub atât de hulitul comunism.

Aşa stând lucrurile, e destul de greu de înţeles cum cei care au emis pretenţii de legitimitate politică au distrus toate resursele vitale ale unei societăţi ce trebuia să gireze substanţa noii organizări sociale şi să producă orizonturile aşteptării acelui popor care a realizat o cantitate imensă de bunuri şi avea căderea, la fel de legitimă, să fie beneficiarul acestei averi.

Răspunsul trebuie căutat în teritoriul secat de idealităţi a clasei noastre, să-i spunem convenţional politică, exersată pe improvizaţie şi „perfecţionată” pâna la sublime pe tărâmul oportunismului.

Ea manevrează doar după împrejurări şi interese. Ea invocă, scuzându-se penibil, nevoia de a răspunde sugestiilor şi constrângerilor venite din afară, pe care le acceptă cu voluptatea nevinovată a unui oligofren.

Pentru că, spune aceeaşi clasă politică, oficinele subterane care au putut produce căderea ceauşiştilor prin revolt indusă pot să destabilizeze la fel de bine orice regim deraiat, oricare ar fi el, prin simpla activare a unei clauze de salvagardare „de dânşii inventată” sau ajutându-se de aceleaşi mase.

Numai că acum masele au devenit nişte gloate cu revanşa în gât, mult mai hărtănite, mult mai sărăcite, mult mai disperate.

Aceste regimuri politice par mai degrabă să fi fost doar intermediarii, interpuşii unor cuvinte de ordine venite de aiurea. Astăzi, România este monitorizată de Apus mult mai categoric decât a fost cândva de către Răsărit.

Pe atunci, occidentalii i-au dat României o mână de ajutor, ca să lovească în imperiul Moscovei. Acum, însă, acelaşi Apus a sufocat-o cu acquis-rile lui, i-a dizlocat energia colectivă, plănuind, după toate cele ştiute şi nerostite, s-o cumpere pe foarte puţin.

Mai zilele trecute, un inalt oficial al unui stat înfiinţat cu un an înaintea naşterii mele, afirmase că deja cumpărase România! Guvernele României, mai mereu alcătuite din temători, profitori şi vânduţi, n-au făcut nimic să împiedice dezastrul.

Dimpotrivă, l-au catalizat. S-a adăugat, ca aport propriu gratuit, şi prostia, şi credulitatea, şi obedienţa, şi linguşeala, şi hămeseala, şi lipsa de perspectivă.

Le-a venit în întâmpinare chiar poporul labilizat prin opresiune, sălbăticit de diverse terori, îndemnat şi implicat la distrugere răzbunătoare şi la japcă, un popor care şi-a văzut mereu stăpânii furând sau înşelând la greu şi cărora le-a ţinut trena, ba i-a şi concurat, devastând, pustiind, şterpelind fără milă, într-o întrecere a banditismului nepedepsit care a devenit conduită de bază în România.

Nu s-a opus, la momentul potrivit, nimeni. Ba au mai făcut şi pariuri istorice imbecile! Un prim ministru chiar a confiscat valuta, ucigând în faşă capitalismul incipient autohton. Tot ce a fost românesc le-a puţit!

De-afară-Veniţii au făcut noile reguli politice, dar mai ales cele economice şi financiare; apoi au sugestionat şi au lăsat pe românii prost-crescuţi, dizabilitaţi sau flămânziţi, să facă restul.

Şi-au selectat complicii dintre cei fără scrupule, i-au ghiftuit şi au făcut pe deoparte, transferuri de capacităţi productive, pe de alta, distrugeri de capacităţi concurenţiale precum şi paralizii economice definitive, silindune la importuri oneroase şi deci la împrumuturi masive pentru consum.

Ne-au amanetat viitorul urmaşilor pentru o sută de ani! Ei au impus Băncii Naţionale Române, printr-un agent inamovibil, politica marilor dobânzi, greu de amortizat, deci neproductive, desfigurând şansa întreprinzătorilor autohtoni curajoşi, cu afaceri posibil de succes.

Apoi şi marile întreprinderi au intrat în „moara cu ciocănele” fiind tocate metodic, în condiţiile scumpirii continue a materiilor prime, a energiei, combustibilului, transportului (tot regii de stat, foarte bine salarizate!).

Dezvoltarea echilibrată a societăţii, aceasta însemnând cultură înaltă, educaţie aleasă, şcoală riguroasă, cercetare în evoluţie, dar şi asigurarea sănătăţii robuste, au fost afectate vital.

Astfel, ţara se depopulează de valori, creierele sunt braconate de străini şi rămânem doar cu suplinitorii, şi aceia repetenţi, incapabili măcar de o notă minimă de promovare. Iar facilităţile economice, supuse jafului şi derutei până la faliment, preferă să intre sub „management” străin, pe mai-nimic. (în acest „mai-nimic” intră şi comisionul trădării!).

Decăzute, guvernele româneşti au inventat spirala teveaului şi impozitului la sânge, falimentând totul în cascadă şi consacrând economia neagră subterană.

Cu unele excepţii, întreprinzătorul mediu s-a demobilizat ori a devenit evazionist şi escroc, ca să scoată totuşi ceva şi să supravieţuiască!

Organismul social anemiat, paralizat, nu s-a mai putut opune acestei devastări, acestei defecţiuni a tuturor siguranţelor şi garanţiilor legale, acestei anomalii la care au contribuit substanţial preşedinţii, premierii, demnitarii noştri variaţi, dând aparenţa – logoree că iau măsuri, că organizează, că denunţă, că fac ordine, în timp ce, cu încuviinţarea şi sub ochii lor bandiţii jefuitori îşi dosesc „produsul” în buzunare oficioase, personale, partinice, mafiote, cu predilecţie în băncile de afară.

Iar în fruntea lor, o sumă de oameni politici cinici, veniţi ca la pomana mortului, deşi asasinatul s-a comis chiar de către ei. Ei sunt beneficiarii masei credale, în unire cu mafioţii străini care, din cauza acestei complicităţi le asigură beneficiul de imunitate.

A fost şi continuă lichidarea generală, la care au subscris toate echipele administraţiilor de până acum.

Naţiunea a fost hoţită şi batjocorită, iar ţara pusă la pământ prin mizerabilă organizare politică, prin complicităţi devastatoare cu clicile lichidatoriste, aruncând România pe un loc ruşinos în coada Europei.

G-ral (r) Dr. MIRCEA CHELARU

Sursa: Certitudinea

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină