Stâncile cu legende din Ceahlău… Poveştile care au stat la baza atribuirii numelor Clăile lui Miron şi Piatra cu apă (Foto)

O drumeţie spre culmile Ceahlăului, muntele sfânt al românilor, scoate în calea turistului formaţiuni stâncoase ciudate. Numele lor a fost dat de legendele locului.

O drumeţie pe potecile Olimpului românilor, Pionul, Muntele sfânt al românilor sau Kogaionul, aşa cum i se mai zice Ceahlăului, străbătând orice traseu pasul te poartă prin locuri neasemuite, cu privelişti de o spectaculozitate rară.

Două din aceste legende, care au dat numele unor formaţiuni stâncoase,  ele fiind culese şi prezentate de profesorul doctor în istorie Daniel Dieaconu, un pasionat cercetător al muntelui, de loc din Grinţieş, localitate aflată exact la poalele masivului.

Plecând de pe platoul alpin, de la cabana Dochia, coborârea muntelui se poate face pe poteca Ocolaşul Mare – Poiana Maicilor, ajungând în micuţa localitate Izvorul Muntelui, traseul ducând turistul pe la baza Clăilor lui Miron.

„Coborând pe sub Ocolaşul Mare spre Poiana Maicilor, trecem pe sub Pavilionul Dacic şi Coloana Dorică, pe lângă Ocolaşul Mic, de unde un chip de dac priveşte din stâncă, ne îndreptăm spre Creasta Cocoşului.

În stânga te întâmpină două stânci cu forme ciudate, asemănătoare cu nişte căpiţe sau clăi, precum cele făcute de munteni în ţarinile de la poalele muntelui“, consemnează istoricul pomenit.

Denumirea lor pleacă de la numele unui cioban bătrân, de loc din Bicazul Ardelean, despre care se spune venea aici cu oile sale, alegând păşunea de sub Masa Dacică….

Numele Piatra cu apă a fost dat stâncii aflate pe traseul Izvorul Muntelui – Lutul Roşu – cabana Dochia de o povestioară de dragoste cu final trist. Pe muntele Grinţieş îşi avea stânile un oier bogat, care-şi ridicase casă mândră departe de sat.

„Era slut şi burduhos, dar avuţia sa îl făcea stăpânul multor lucruri frumoase. Ieşea duminica la horă îmbrăcat cu veşminte bogate, iar în chimir îi zăngăneau galbenii, dar fetele fugeau de el ca de Ucigă-l Toaca!

O duminică aşa, două, trei şi Budihăul, cum îl porecleau oamenii, şi-a dat seama că o soţie frumoasă nu poate avea decât dacă o va cumpăra.

A trecut munţii spre Ţara Dornelor şi a aflat o familie săracă, unde tatăl, tăietor de lemne, nu reuşea să hrănească multele guri care cereau de mâncare. Cu barda şi beschia nu câştiga decât pentru traiul de la o zi la alta. Visa să aibă un car şi doi boi“, spune povestea…

Citeste mai mult: Adevărul

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină