Misterele Mânăstirii Tutana…(Video)

Bătrână de secole, biserica îți răsare în față chiar în mijlocul satului. Când am ajuns lângă ea, părea că plutește prin iarbă. De jur împre­jur, câteva ruine impunătoare amin­teau de gloria de odinioară. Devale, un râu argintiu, izvorât ca din Rai, sporește magia locului.

Începuturile mânăstirii Tutana urcă în vremea lui Negru Vodă, când acesta își făcuse Cetate de scaun la Curtea de Argeş.

Legenda spune că pornind la vânătoare de mistreți, într-o zi, domnul a luat urma sălbăticiunilor, care l-au purtat mai întâi prin codrii adânci, sco­țân­du-l apoi într-un loc de o frumusețe care l-a lăsat fără grai.

Pe loc, Negru Vodă a hotărât să ridice acolo un schit. Așa începe istoria Tutanei, o biserică din seria superbelor ctitorii ale Basarabilor. Urmașii lui Negru Vodă au con­tinuat, și ei, să se ocupe de ea.

Sute de ani au tot clădit-o și re­clădit-o. Cu zidurile ei de că­ră­midă portocalie, alternând rafinat cu albul morta­ru­lui. Și cu arhitectura ei austeră, care-i imprimă un aer mistic și monahal.

Tutana, spun vechile zapisuri, a fost ridicată de călugări români veniți de la schitul Cutlumuș, din Muntele Athos, pe la 1300. Călugării valahi nu prea „gustau” viața de obște la Sfântul Munte, preferând izolarea.

Ajunși la Tutana, i-au ales viitoarei lor sihăstrii hramul „Sf. Atanasie din Athos”, singura biserică românească cu acest patron. Povestea spune că monahii au voit mai întâi să-și ridice mânăstirea deasupra satului, pe un deal, într-o poiană fru­moasă. (Poiana se numește și azi Dealul Bisericii.)

Dar, ori de câte ori înfigeau în pământ crucea pentru mânăstire, o găseau mutată peste noapte în vale. Și minunea s-a întâmplat de trei ori. Atunci au înțeles călugării că locul acela nu e pe placul lui Dumnezeu.

Și-au ridicat biserica în vale, pe un teren mlăştinos. Și viața călu­gă­rească a înflorit…

Citește mai mult: Formula AS

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină