NAGY ATTILA-MIHAI: Ce înseamnă a fi român. Diferența dintre a fi și a avea
Mulți deplâng faptul că nu mai avem industriile pe care le aveam în timpul comunismului. E adevărat, posedam, dar datorită unui posedat! Cei care plâng după ce aveam, plâng, de fapt, numai după o singură latură a posesiei, cea materială. Poți să reduci ființa neamului la acest plan a materialității, dar e profund greșit. Cred că, și în privința neamului, e valabilă diferența dintre a avea și a fi! Dictatura se bazează totdeauna pe a avea, având iluzia de a fi!
Chiar și naționalismul, pe care-l văd exprimat în spațiul public, are, în mod ascuns, la bază, criteriul „a avea”. Tot ce are caracter național, port național, cultură națională, este redus, fără să ne dăm seama, la ce „avem”.
Unii au ajuns la concluzia că, în timpul lui Ceaușescu, eram o țară liberă. Dar a avea nu înseamnă libertate, căci posesiunea te face posedat, ceea ce, în ultimă instanță, este ceva autodistructiv. Așa dispar dictaturile! A fi liber înseamnă, de fapt, A FI!
Interesant e că cei care laudă planul material în comunism, uită cultura. A fi liber se manifestă la nivelul culturii, acea libertate care are sursa în a fi! Pe plan arhetipal, imaginar, acest a fi se arată în simbolul viu al centrului, ca principiu organizator, unificator!
Acest principIu este Sinele neamului, stânca arhetipală din inconștientul său colectiv, pe care se construiește existența neamului! La evrei această stâncă este Sinaiul sau Ierusalimul!
„Bunul român” al lui Nae Ionescu, după mine, reprezintă românul caracterizat de criteriul „a avea”.
În acest sens, Ceaușescu era un „bun român”. Dar era și român? – repet eu întrebarea lui Nae Ionescu. După el, românul este ca sămânța care-și realizează potențialul, tiparul ascuns, alteritatea ascunsă a neamului, continuitatea.
Cultura în comunism nu se prezintă deloc așa, ca o realizare, ca o actualizare a sămânței neamului, a potențialului său ascuns, a alterității sale ascunse.
Potențialul sămânței crește din a fi! Sămânța este totalitatea, Sinele ascuns, centrul interior al neamului, pe care-l păstrăm prin actualizare! Prin această actualizare păstrăm, cultivăm vitalitatea neamului!
Ce numim azi păstrarea identității nu reprezintă decât niște forme statice, impuse din exterior, cu care ne identificăm în mod pasiv!
De partea cealaltă avem realizarea potențialului arhetipal, actualizarea sămânței. Aceasta are un dinamism viu, iar acest dinamism viu înseamnă A FI! În sensul ăsta, a fi român înseamnă A FI, înseamnă dinamică actualizării potențialului arhetipal al neamului în individ.
Înseamnă a fi român!
Text preluat din bilunarul Certitudinea
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Ca sa fiu sincer,citind cele de mai sus,ma intreb defapt unde sunt intelectualii nostri.Oare aceia care au sustinut evenimentele din decembrie 1989,au ramas pierdu-ti in timp,s-au speriat ori s-au ascuns?.De ce este nevoie tot timpul sa ne raportam la trecul comunist ca fiind mai rau decat in prezenta democratie?
Oare chiar asa de rau este sa iti doresti sa iti pastrezi traditiile?Oare chiar ne bucuram de lapte si miere in aceasta Romanie capitalista?O evolutie sanatoasa a unui neam,a unei tari rezida in a pastra si a dezvolta ceea ce este bun din fiecare etapa prin care trece.Sa nu mai aruncam cu pietre,ci sa vedem de ce nu am fost in stare sa pastram cel putin constiinta de neam.Asteptam o prezenta mai serioasa a intelectualilor dupa „marea revolutie anticomunista”,in viata acestei frumoase tari.Sunt consternat sa ii vad,pe cei care apar in mas media,vorbind doar despre ticalosul trecut si prea putin despre tradatorul prezent.Mi-as dori de la ei, cel putin aceasi critica si aceasi atitudine revolutionara,manifestata in 1989.In rest si de moment sa nu uitam ca suntem romani si sa nu permitem nimanui sa ne ia acest drept.