2023: 157 de ani de la moartea lui Aron Pumnul

Recomandare de lectură: „𝑨𝒓𝒐𝒏 𝑷𝒖𝒎𝒏𝒖𝒍. 1818-1866” de 𝐈𝐥𝐢𝐞 𝐑𝐚𝐝.

Aron Pumnul a întemeiat prima bibliotecă de cărţi româneşti, găzduită chiar în casa lui, printre elevii care aveau grijă de această bibliotecă numărându-se şi Mihai Eminescu.

Când I. G. Sbiera a iniţiat Societatea pentru Cultura şi Literatura Poporului Român din Bucovina (aceasta a fost denumirea propusă, neaprobată de autorităţi!), care alesese printre membrii ei de onoare şi pe mitro­poliţii ardeleni Şaguna şi Şuluţiu, pe Cipariu, Bariţiu, A. T. Laurian, Al. Papiu Ilarian, Alecsandri şi Bolintineanu, Aron Pumnul figurează printre membrii celui dintâi comitet de conducere al acestei prestigioase societăţi literare şi culturale, o autentică Academie a Bucovinei.

Aron Pumnul s-a implicat în primele alegeri libere din Bucovina autonomă (1861) şi a depus mari eforturi pentru acordarea de burse unor studenţi merituoşi, dar săraci.

În 1860, este chemat profesor la recent înfiinţata Universitate din Iaşi, propunându-i-se un salariu mai mare, dar refuză această ofertă, spunând că locul său este lângă tinerii bucovineni, pe care trebuie să-i educe în spirit naţional.

Sunt, toate acestea, suficiente argumente pentru care Aron Pum­nul trebuie considerat un apostol al românismului.

„Meritul lui Pumnul – scria unul dintre foştii săi elevi – e ca organizator, ca profesor, ca luminător, ca îndrumător al curentului românesc şi naţionalist (recte naţional – n. ns.); meritul lui e de a fi scăpat pe românii bucovineni din mocirla pierzării.

Acesta a fost apostolul Arune Pumnul, pribeagul din Ardeal, şi noi, tinerii, carii am învăţat din cărţile lui în şcolile româneşti, datori sîntem să-l cinstim ca pe un sfânt izbăvitor de la moarte, să ne înclinăm muncii lui şi să mergem pe calea arătată de el.” (T. Gîrlă)

În 1861, starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte vizibil, încât nu mai poate frecventa şcoala. „Nu pot neci trăi, neci muri”, se confesează el unui prieten.

La capătul acestei suferinţe cumplite, Aron Pumnul se stinge din viaţă, în ziua de 24 ianuarie 1866, avându-l la căpătâiul său pe Mihai Eminescu.

Avea doar 48 de ani, vârstă la care, în cazul altor scriitori, aventura scrisului abia începe.

Trecerea lui în nefiinţă s-a transformat, pentru românii bucovineni, într-o adevărată zi de doliu naţional.

Se ştie că la moartea lui Aron Pumnul, elevii săi au tipărit o broşură, „Lăcrimioarele învăţăceilor gimnăziaşti den Cernăuţi la mormântul prea iubitulul lor profesoriu Arune Pumnul, răpăusat într-a 12/24 ianuariu 1866”, a doua poezie din această broşură, intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”, fiind semnată „M. Eminoviciu, privatist”. (p. 336-337)

Mai multe informații despre carte și comenzi aici: https://bit.ly/3HbXUYA

Școala Ardeleană

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină