Grădinile particulare ale Bucureștiului de ieri și de astăzi

Plimbându-ne astăzi prin cartierele Bucureștiului, observând curțile betonate ale caselor și blocurilor, unde sporadic mai supraviețuiesc câțiva copaci, cu greu ne putem imagina un timp în care capitala părea o imensă grădină, „un oraș împestrițat de copaci și flori”.

Însă nu o grădină riguros trasată, precum cea franceză, unde „spiritul împinge natura către margini” și o subordonează geometriei. Ci un spațiu edenic, „sănătos și festiv”, în care totul era pe măsura omului.

Grădinile elaborate după model occidental nu au lipsit cu desăvârșire din Bucureștiul de odinioară.

Sursele documentare ne vorbesc despre grădina lui Brâncoveanu de la Palatul Domnesc de „formă pătrată, în stil italian”, despre cea „desenată” a lui vodă Mavrogheni de la capătul Podului Mogoșoaiei, care era „străbătută de alei radiale plantate cu pomi care o împărțeau în 16 triunghiuri egale” sau cea a boierilor Văcărești de la Băneasa, unde se aflau „toate înfrumusețările cu putință”.

În studiul „Despre grădini și modurile lor de folosire”, Dolores Toma înaintează teza conform căreia propriu culturii noastre este un alt tip de spațiu vegetal amenajat, „grădina-codru”, un loc al odihnei și desfătării în care dimensiunea estetică o secondează pe cea ludică.

Alexandra Rusu

muzeograf Casa Filipescu Cesianu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină