Noutăți

Satul Dwarfilor, unul dintre cele mai ciudate sate din lume: Majoritatea locuințelor au camere care nu depășesc 140 de cm în înălțime

Într-un colț îndepărtat din sudul Iranului, lângă granița cu Afganistan, este un sat care până în urmă cu aproximativ un secol a fost locuit de oameni de statură foarte mică. Dintre cele aproximativ două sute de case din pietre și lut care alcătuiesc satul, 70 sau 80 dintre acestea au un tavan care nu depășește înălțimea de 1,40 metri. Aceste locuințe nu au doar o înălțime mai mică de doi metri, dar și niște uși și poteci înguste, lucru ce i-a determinat pe cercetătorii occidentali să numească așezarea „Satul Dwarfilor”, după piticii din mitologie.

Căsătoriile între rude, dieta săracă și apa de băut plină cu mercur au determinat modificarea ADN-ului locuitorilor din Makhunik într-un mod neașteptat. Aceștia aveau în trecut o înălțime cu cel puțin jumătate de metru mai mică decât restul iranienilor. Oamenii din Makhunik trăiau în izolare aproape totală de restul țării. Regiunea era uscată, pustiită și stearpă, ceea ce făcea aproape imposibilă agricultura în masă. Laptele de capră, carnea, orzul și un fruct numit „jujube” erau cam singurele surse de hrană în această zonă. Malnutriția a contribuit semnificativ la deficitul de înălțime al locuitorilor. Izolarea a forțat oamenii să se căsătorească între ei, lucru care a dus la o diminuare și mai mare a înălțimii în rândul urmașilor lor.

makhunik-dwarf-village-32 makhunik-dwarf-village-22 makhunik-dwarf-village-62 makhunik-dwarf-village-72

Lipsa înălțimii nu a fost singurul motiv pentru care acești oameni au construit case mai mici. O casă mică însemna mai puține materiale de construcție, mai ușor de încălzit și se amestecau mai ușor cu peisajul, făcându-le mai greu de observat de către popoarele invadatoare. La mijlocul secolului al XX-lea, regiunea a început să se dezvolte prin construirea de drumuri, ceea ce a permis ca alimentele sănătoase să ajungă în zonă, lucru care a dus la o creștere semnificativă în înălțime a noilor generații.

Majoritatea celor 700 de locuitori ai lui Makhunik au acum o înălțime medie. Au trecut ani de când au părăsit locuințele strămoșești și s-au mutat în case din cărămidă. Dar, în afară de casele lor și de înălțimea lor, nimic nu s-a îmbunătățit pentru acești săteni. Viața este încă dură, iar agricultura mai săracă din cauza secetei permanente. Cei mai tineri merg în orașele din apropiere pentru a lucra, iar femeile se ocupă cu îngrijirea gospodăriilor.

Arhitectura și moștenirea unică a lui Makhunik au un potențial bogat pentru turism, pe care locuitorii speră că într-o bună zi să fie capabili să-l exploateze la adevărata sa valoare.

makhunik-dwarf-village-92 makhunik-dwarf-village-56 makhunik-dwarf-village-16 makhunik-dwarf-village-86

sursa: http://www.amusingplanet.com/2018/05/makhunik-village-of-dwarves.html

sursa: http://www.bbc.com/travel/story/20180109-irans-ancient-village-of-little-people

traducere și adaptare: Radu Ungureanu


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*