Cunoaste lumea

Noutăți

Radu ILIESCU: David și Goliath

  •  
  •  
  •  

Ți s-a spus de multe ori, până ți s-a întipărit în minte, că o luptă inegală este una dintre David și Goliath. Îți este desigur clar acum că David cel mărunțel a pornit din start defavorizat împotriva lui Goliath cel mătăhălos.

Eu am să-ți spun, dimpotrivă, că Goliath a pornit lupta cu un handicap pe care n-a izbutit să-l depășească. Dimensiunile sunt ceea ce se vede, iar ceea ce se vede nu contează.

Fii puțin atent la detalii, pentru că nu ajungem niciodată la sens până nu le lămurim. Goliath era un pedestru imens, David un arcaș dibaci. Goliath avea experiența confruntărilor de infanterie, unde și-a dovedit de fiecare dată eficacitatea.

David apăra o turmă de oi în teren deschis împotriva unor inamici la fel de temuți: lupi, șacali, lei. Într-un anumit sens, Goliath se confruntase doar cu oameni care respectau coduri războinice (au existat dintotdeauna, s-au pierdut în civilizația noastră în favoarea eficacității).

Fiarele sălbatice împotriva cărora luptase David nu făceau economii la șiretenie și tenacitate. Să presupunem că cineva ar pune mâna pe un baros și ar ataca pe altcineva care are în mână o pușcă. Are vreo importanță cât de musculos este tipul cu ciocanul, dacă cel cu pușca știe ce trebuie făcut? Adevărul este că lupta a fost întotdeauna dominată de David, care a pornit cu un avantaj zdrobitor și pe care a știut să-l fructifice.

Probabil că și mai puțini oameni au în minte imaginea lui Hercule ca etalon de inteligență și răbdare. Știu, este foarte greu să trecem de stratul protector de mușchi, dar muncile lui ne arată că forța și inteligența pot oferi mult mai mult decât forța de capul ei. Pielea leului din Nemeea nu se poate jupui decât cu ghearele aceluiași leu.

Grajdurile lui Augias se curăță schimbând cursurile unor râuri. Capetele hidrei din Lerna încetează să mai crească după cauterizare.

Păsările stimfalide sunt ucise cu săgeți înmuiate în sângele otrăvit al hidrei. Cerbul zeiței Artemis și mistrețul de pe Muntele Erymanthus sunt învinși după maratoane supraomenești. Fiecare dintre muncile lui presupune o soluție ingenioasă, sau cel puțin rezistența nesfârșită la un efort coroziv.

Strategia peștelui mic presupune să eviți lupta. Dacă totuși nu poți, David ne învață că trebuie să ne luptăm cu armele noastre, nu cu ale sistemului, și să nu greșim niciodată, pentru că nu există o a doua șansă.

Hercule cel mintos și răbdător ne-a explicat că armele sistemului trebuie întoarse împotriva lui, forța simplă fiind lesne neputincioasă. Nu pretind că știu toate strategiile, sigur am putea extinde lista împreună.

Nu, manifestațiile nu reprezintă o metodă de luptă împotriva sistemului. Nici muzica rock, nici sexul fără prezervativ cu necunoscuți pe alee, nici trântitul ușii când nu-ți convine ce spune mama.

Nici râgâielile, nici beșinile, nici scărpinatul în locurile îndeobște mascate ale epidermei. Rebeliunea autentică nu este nici senzorială și nici nu constă în vreo absență oarecare a manierelor, după cum nu este nici o specie a distracției.

Plastic vorbind, seamănă teribil de mult cu întâlnirea dintre un toreador care știe bine ce face și un taur care-și consumă energia în gol. Doar că este, înainte de toate, un efort intelectual.  (Titlul original: „Scrisoare de la un rebel cu cauză” – fragment)

Sursă: CERTITUDINEA nr.100


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii