Moartea este ca un tsunami pentru creier. Ce se întâmplă, cu adevărat, în ultimele clipe de viață?
Moartea reprezintă unul dintre cele mai fascinante mistere ale omenirii, mistere pe care mulți oameni de știință se străduiesc să le descifreze.
Ce se întâmplă în creier când sângele încetează să mai fie transportat către el? Un studiu științific a adus indicii inedite despre ceea ce se petrece chiar înaintea morții. Contrar a ceea ce se crede în general, nu există un moment exact al unei treceri de la viață la moarte.
Moartea e un proces, explică Sam Parnia, unul dintre specialiștii mondiali în reanimare, cel care a condus studiul de la Universitatea de Medicină Stony Brook din New York. Abia după momentul în care organele vitale nu mai dau niciun semn de viață încep să moară și celulele, iar aceasta poate dura câteva ore.
Celulele cerebrale sunt deosebit de rezistente la efectele scăderii aportului de sânge și deci de oxigen. Studii recente efectuate în laborator arată că ele pot rezista până la 21 de ore. Dar când creierul încetează să mai fie aprovizionat cu oxigen, începe să se acumuleze material toxic. Asta omoară, de fapt, în mare parte, celulele creierului.
Jens Dreier, cercetător în neurologie experimentală la spitalul Charité din Berlin, a conectat electrozi la creierele a nouă pacienți care erau pe punctul de a muri (cu acordul familiei, bineînțeles).
A înregistrat ceea ce se petrece exact în momentul opririi aparatelor: când inima lor încetează să mai bată, iar encefalograma, care înregistrează activitatea cerebrală, este plată, adică arată doar o linie. Totuși, o encefalogramă plată nu înseamnă că celulele nervoase nu mai sunt active, a confirmat cercetătorul.
La fel ca niște baterii, celulele creierului au polarități electrice și rezerve de energie. Lipsite de oxigen și sânge, neuronii intră mai întâi într-un „mod pauză”.
În momentul în care prima celulă cedează, spunem că ea se depolarizează, adică eliberează toată rezerva sa de energie. Acest șoc antrenează depolarizarea unei celule vecine, care își eliberează, la rândul ei, energia, iar apoi tot acest proces se propagă în lanț.
Acest val masiv este un veritabil tsunami pentru creier. Structurile sale fiziologice și anatomice, concepute pentru celule funcționale, se deteriorează. Dar acest tsunami este, totuși, până la un anumit punct, reversibil.
Întrebarea e cum știm când moartea devine absolut ireversibilă din punct de vedere celular, subliniază profesorul Sam Parnia. Dacă se acționează înaintea acestui moment, celulele se pot restabili. Răcorirea capului, de pildă, păstrează celulele și frânează acumularea de elemente chimice toxice.
Citește mai mult: Digi 24
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu