Cunoaste lumea

Noutăți

MAGDA URSACHE: „Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!”

  •  
  •  
  •  

 „Vino, my darling, să sărbătorim,

așa cum se cuvine, Ziua

noastră comună și oficială

Ziua Limbii Române…”

Mihai Barbu, „Ziua Limbii Române. Like this…”

 

Nu ne protejăm nația, nu ne protejăm nici limba. Sado-masochismului pe tema defectelor românilor,  a ticăloșiei lor, a lașității lor (ne expunem și defecte pe care nu le avem ) îi corespunde o română stâlcită, schimonosită, stricată.

Nu vorbim încă în universală, ca s-o cotropim cu barbarisme, nici în esperanto, ca s-o înțesăm cu vocabule împrumutate căznit, predilect din engleză.

De ce spunem gaid, dacă avem ghid și „nu mai avem taim”, în loc de nu mai avem timp? Nici timp nu mai avem? Că dacă ai taimu’, te-ai scos, ajungi departe. Iar testarea Covid 19 se face door to door, că n-avem ușă-n ușă.

Guvernanții nu-s atenți cu limba română, de îți vine să le strigi: Ușor cu gramatica pe scări!

Le este străină cerința s-o vorbească și s-o scrie bine, măcar pentru motivul că e limbă de stat. Or, ei sunt în serviciul statului. Locul unde (ne) lucrează se numește Guvernul României.

Nevoi de bază nu sună bine pentru o minte plină de wronglisme? Sună mai bine nevoi basic? Cert este că nu pot fi rezolvate de nevolnici. Alte xenisme dans le vent? X e influencer, Y creează trend, Z targhetează, toți se up-datează…

Se întreabă politicienii noștri cum o fi corect? Demisii sau dimisii? Propagă sau propaghează? Ignoră sau ignorează?

Delaționiști sau delatori? Și de ce s-ar chinui să pronunțe manipulabilitate în loc de  manipulare, duplicitaritate pentru duplicitate, performativitate pentru performanță?

Cât despre promisiunile în limba folosită la vârf, ele sună cam așa: „sustenabilitatea transportului prin transpunerea directivelor pentru a se atinge multi-mobilitatea”. Vă întrebați ce-i asta? Răspuns: tren  smartcity.

„Am să mai videm”, se fofila o activistă, inenarabila Suzănica Gîdea, care voia să-l cheme la raport comunist pe Mircea Eliade, să-i ridice carnetul PCR, convinsă că-l deține.

Fostul ministru al Educației, Remus Pricopie, a întrecut-o în ignoranță. Era convins că  întemeietorii Romei, Romulus și Remus, au supt lapte de la o vulpe, nu de la celebra lupoaică.

Caligula și-a făcut calul consul, adică prim – magistrat,  noi urcăm în Parlament asini care se cred cai pur sânge. Anisie, autoarea educației needucate, după ce a inovat  pepsiglasul, îl aprofundează, pesemne, în Parlament, în calitate de președintă a Comisiei de Învățământ în Senat.

Cât despre proiectul Iohannis, ROMÂNIA EDUCATĂ, pare a fi lăsat deoparte o peroadă, deși primarul Boc cere „să avem câți mai mulți elevi la școală ”, iar prof. univ. Mircea Coșa, omu’ cu cuponu’, cere: „câți mai puține daune”.

Ca și cum n-ar fi destul un Cîțu, care a scăpat o dată cu fuga, ca atins de streche, de misia de premier, dar nu i-a mai mers a doua oară. A fost și premier de 12 minute, bătând recordul istoricului  Mihai Răzvan Ungureanu, cel care a renunțat la moștenirea Gojdu.

Și câți politicieni cu/de vorbă goală nu se perindă zilnic pe sticlă! M-am săturat s-o aud pe experta Violeta Alexandru spunând repercursiuni. Suntem mai puțini, dar prea mulți pentru muncita Violeta. Nu-l treziți pe Băsescu! Altfel „ targhetează” iarăși sfârșitul lumii.

În 2006, ne spunea că „suntem pe un drum fără întoarcere” și ne cerea „încă un efort spre capătul de drum”. L-am făcut. Suntem la capăt. Le chevalier Orban „ca și prim-ministru”, zice „Vă urez condoleanțe”.

Ah, acest și care se bagă unde nu-i fierbe oala! Sărbători rimează cu înmormântări, dacă nu ești precáut și vrei să serbezi 1 Decembrie cu fasole (cultivată în Argentina).

Cu accentele ar cam trebui să fim mai precauți. Și-mi aduc aminte de italianul care ne făcea cádou gablonzuri de 2 lei. O afaceristă vorbește de sumă ínfimă, ca  și coafura ei.

O finanțistă despre indíce. La fiece tastare, dai de: acvíla încoronată, vápori toxici, cústod pentru custode, tútor pentru tutore, órgii pentru orgii, de te  apucă insómnia. Anomálie după anomálie!

Seria „noi, care am murit în decembrie ‘89” continuă prin spusa extragavantei  Șoșoacă: „Am murit destui”. Peste toți și toate, se aude  cântata vorbire  turcană: „Omul să aibă garanția că nu se culcă sănătos și se trezește – ferească Dumnezeu – mort, așa cum s-a întâmplat la Timișoara”. Cică a mai fost un caz, la Bacău.

V-o mai amintiți pe pedelista cu nume cacofonic, Anca Constantinescu? „Ciocu mic la ei, că noi suntem la putere” e nimica toată față de capii politici care se înjură „cu toată dragostea”. Limbajul vijelios stamulic are un corespondent în cel vijelios șoșoistic. Când televizorul e stins, mahalaua încetează pe dată.

Din respect pentru inima mea (confer reclama la Aspacardin), închid televizorul  să nu mai aud zbieretele denumite „mijloace de stradă”, scoase de senatoarea  Șoșoacă, doamna care, fără mască, îl demască pe Arafat, pe fond muzical: „bagă-i ceva cu români!”. Nu vreau s-o ascult nici pe domnișoara Chichirău,  pledând: „Ca capital…”.

De câte ori voi auzi doisprezece voturi, cu varianta doișpe? Se pare că limba română  (regular roumanian) pierde bătălie după bătălie cu agramatismul.

Cioloș: „în ce privesc investițiile”; Rareș Bogdan: „comunicatele care urmez să fie date”, toate urmând regulile limbii EBA: „pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine”. „Se vor pun niște condiții”,  zice cineva care se vrea gramatical, dar nu poate fi. Da, îți cam trebuie lecții de autoapărare lingvistică după ce te uiți la televizor.

Cu limba română, dar și cu latina, a pierdut bătălia colonelul Gheorghiță, adeverința „ad labam”, presupusă  fiind scriere de mână. Să se exprime un colonel al Armatei Române în maidaneză, crezând-o latină vulgară?

Poate ar trebui să-l corectăm pe Alecsandri? „Atuncea colonelul dă laba cu sergentul”. Receptor e pronunțat recėptor de multe ori. Și nu-i nenorocire că mai greșești, ci că nu vrei să te dumirești.

„Prioritatea zero în România trebuie să fie susținerea sectorului privat, nu educația sau sănătatea”, s-a rostit, de mărțișor 2020, F.V. Cîțu, cu repetir: „sănătatea și învățământul sunt chestii de propagandă cu care trebuie să terminăm”.

Și încă, de trei ori ca la brigadă, la Radio Guerilla, în ianuarie 2021, despre sănătate și educație, „sectoare unde s-au băgat mulți bani și rezultatele nu se văd”. Ba se văd: ard spitale,  numărul analfabeților funcționali e în creștere, iar exprimarea jalnică arată ce jalnică e gândirea.

Și dacă DOOM admite două-trei variante pentru simpozion, de ce n-am propune fiștecare câte o formă de scriere ori de pronunție? Că n-o fi mare filosofie. Pardon, filozofie. Cât despre Iisus, s-a decretat că poate fi scris cu un singur i , nu cu doi. Doar Liiceanu se scrie cu doi i.

Mai merge cineva să caute îndreptarea din  DOOM în DOOM? Zi-le, mă, cum îți vine la îndemână: cofeină și cafeină, anghină și angină, astmă sau astm, frecționa și fricționa, că n-o să te lase nimeni corijent sau corigent la română dacă spui sandviș sau altminteri, sandvici.

Forma corectă pentru seringă o afli la vaccinare sau n-o mai afli. Și dacă membrii USR-PLUS n-au vrut să jure pe Biblie la început de mandat, doar n-oți vrea  să jure pe DOOM.

De proiectul Pruteanu, Legea limbii române, promulgată în 2004, s-a ales praful. Și ce alarme au țiuit atunci, ca sirenele SMURD! Că vom fi trași la răspundere dacă schilodim limba ce-o vorbim, că se vor da amenzi pentru greșeli de exprimare.

Contraargument? E timpul să vorbești cum îți place, ce atâtea reguli? Nu-i democrație? Iar forțarea limitelor limbajului spre scato ar fi  luptă „onestă și cinstită” (cum se rostea oximoronic cineva), pentru libertatea de expresie. Sau for free expression, model „plăcuțe suedeze”.

Cu siguranță, n-o să fie amendat doctorul veterinar care face reclamă la hrănuri de peruși sau bucătarul care a inovat, pe TVR1, pluralul ouri pentru ouă.

A apărut și pluralul restauranturi, fie binevenit, dar și grijuri. Avem  o profesiune nouă: pițer, iar fiecare are mega-ul lui. Ce să mai zici decât: Succesuri, măi băieți!

Starurile politice pot fi greu convinse că „la grammaire est une chanson douce” (Erik Orsena, Goncourt, 88). Și-mi vine în minte Constantin Rădulescu-Motru, cu acel: „se necinstiră limba și obiceiurile”.

Dar cărturarul o zicea despre ciocoii din timpul domniilor fanariote, nu despre aleșii noștri. Nu le mai pomenesc pe alese, ca să nu fiu acuzată telefon, messenger sau instanță de misoginie.

Îndemnul lui George Sion: „O, vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!” e considerat de cei cu carențe de gramatică fixație sau, în ortografie personalizată, kestie depășită. Că n-o să le spună lor gramerienii din astea, cum să vb. N-au decât să vorbească grămăticii  ca la carte, treaba lor.

Îi trimit la Anton Pann: Din vorbă se face fapta și din faptă vorba.

Sursa: CERTITUDINEA


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină



  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii