Lacul de smoală din Trinidad – cel mai mare din lume
În sud-vestul statului Trinidad Tobago, în satul La Brea, găsim cel mai mare și cel mai important lac de smoală din lume, ce se întinde pe o suprafață de 41 hectare și are o adâncime de 76 de metri în medie.
Zăcământul natural de asfalt a fost folosit de-a lungul timpului la construcția unor clădiri impresionante precum Tunelul Cross Harbour din Hong Kong, Autostrada Transalpină din Austria şi Viaductul Jubilee Way din Marea Britanie.
Calităţile bitumul din acest loc conţin circa 63% maltene şi 30% asfaltene ceea ce îl face foarte căutat pe piață, și asta deoarece aceste proprietăți nu sunt uşor de imitat în rafinăriile moderne. Maltenele sunt o clasă de substanţe chimice care-i conferă bitumului proprietăţile adezive. Aceste substanţe conţinute în asfaltul din lac au fost descrise ca fiind „mai mult vâscoase şi cimentoase decât uleioase, ca în cazul unor tipuri de bitum obţinut prin distilare“. Asfaltenele reprezintă un alt grup de hidrocarburi ce ajută la transformarea bitumului în material termoplastic. Asfaltul lichid este negru și vâscos, are suprafața semisolidă, ceea ce permite pe anumite porțiuni tranversarea lui la pas.
Extracția a început la sfârşitul anilor 1800 și până astăzi au fost exploatate peste nouă milioane de tone de asfalt din acest loc. Potrivit specialiștilor, dacă se va continua în același ritm, în circa 400 de ani, lacul va rămâne doar în manuale de istorie.
Anual locul atrage aproximativ 20.000 de vizitatori. Oamenii înotă uneori în apele lacului fiind convinși de efectul terapeutic al acestuia datorită conținului de sulf din el.
sursa: http://www.amusingplanet.com/2012/10/pitch-lake-trinidad-largest-natural.html
sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pitch_Lake
sursa:http://www.pitchlakeproductions.com/
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
natura ne ofera neconditionat ajutorul dar noi o rasplatim prin a o distruge halal rasplata
Petrolul nu este, cum am fost invatati, rezultat al descompunerii in anumite conditii a resturilor biologice ci este o substanta din seria carbune – grafit – diamant, adica vine de undeva din strafundurile Pamantului asa cum vin si celelalte minerale si vine continuu iar functie de ce conditii intalneste, pierde mai mult sau mai putin hidrogenul pe care-l avea in compozitie (hidrocarbura). Aadar: diamantul l-a pierdut pe tot, grafitul si el tot cam asa, carbunele a pierdut mai putin iar titeiul si mai putin iar gazele naturale si mai putin.
Sa va zic una interesanta! Se spune ca destule puturi de petrol, considerate epuizate, sau…
um-plut-la-loooc! Si asta cam prin America.
E! Nu ca-i tare?
Si ei ne-o baga p-aia ca datorita gazeleor de sist pretul gazului american e scazut, bla, bla. Prin fracturare, ei, de fapt, injecteaza deliberat si sistematic apa potabila subterana mintindu-ne ca scot gaze. Si-ti si spun: pai, uite ca avem gaze dar nu ne spun ca le au din vechile surse.