Cunoaste lumea

Noutăți

Într-un orășel suedez se află un turn din secolul XIX, ce adăpostește un tun pus în funcțiune de către… razele soarelui. Ce rol are neobișnuita instalație, unică în lume?

  •  
  •  
  •  

Åtvidaberg este un orășel situat în Suedia, la 30 de mile depărtare de Marea Baltică. Pe vremuri, orașul avea o mulțime de manufacturi și se dezvolta datorită minelor de cupru. Azi e cunoscut, mai cu seamă, datorită activităților de pescuit, pasiunii pentru fotbal și unui… turn cu tun. Este vorba despre o instalație ingenioasă al cărei rol era, în secolul XIX, de a-i anunța pe oameni că a venit ora prânzului. În ciuda vechimii sale, năstrușnicul mecanism funcționează și azi!

b

„Tunul solar” din Åtvidaberg este singura instalație de acest fel din lume care mai funcționează. Vechiul tun al Åtvidaberg-ului bubuie o dată pe zi, începând cu luna mai și până la sfârșitul lui august. Piesa de artilerie care n-a luat niciodată parte la vreun război, servind doar ca un inedit orologiu, este adăpostită într-un turn situat pe un deal. Instalația a fost construită în 1853 și la acea dată nu era singura de acest fel.

d

Rolul acestor instalații, în care Soarele fusese „angajat” pe post de artilerist, era evidențierea unui moment important al zilei. Bubuitul tunului îndeplinea, pentru cetățenii din Åtvidaberg, rolul pe care, în alte orașe europene, îl îndeplineau orologiile prevăzute cu clopote, instalate în turnurile catedralelor sau altor clădiri publice.

j

Erau vremuri în care puțini oameni aveau ceasuri personale iar minutele n-aveau importanța de astăzi. Era suficient să știi, cu aproximație, ce oră (ceas) era, pentru a-ți organiza timpul și întâlnirile. În paranteză fie spus, eglezescul „clock” (ceas) provine de la un cuvânt germanic având semnificația de „clopot”.

De altfel, cuvântul „clock” sună destul de asemănător și cu românescul clopot (de altfel, avem strămoși comuni și cu neamurile germanice, chiar dacă azi ne înțelegem graiurile mai anevoie). Pentru facilitarea „orientării în timp” a populației, mai întâi au fost folosite clopotele și abia apoi au fost adăugate orologiile, în turnurile bisericilor europene ale Evului mediu.

hLa mijlocul fiecărei zile de vară, în momentul în care Soarele atingea înălțimea maximă pe cer, locuitorii din Åtvidaberg auzeau familiarul bubuit de tun. Partea interesantă este că tunul n-avea nevoie de o persoană care să-l pună în funcțiune decât în zilele ploioase ori posomorâte. În rest, mecanismul era autonom, atâta vreme câtă vreme era soare și fusese încărcat cu pulbere explozivă.

f

Când Soarele se afla în cel mai înalt punct, pe cer, o lentilă concentra razele sale deasupra unei mici cavități în care se afla o anume cantitate de praf de pușcă (amestec de cărbune, pucioasă și salpetru). Praful de pușcă se aprindea cu repeziciune și, peste câteva clipe, se auzea în tot orașul o bubuitură strașnică, care le amintea oamenilor că a venit timpul să se oprească din lucru, pentru pauza de masă.

Åtvidaberg se află în sud-estul Suediei, la 135 de mile de Stockholm. „Turnul cu tun” care joacă o dată pe zi un rol de orologiu se află la câteva minute de centrul micului oraș, pe dealul numit Kanonkullen.

e

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursă: www.atlasobscura.com, www.visitostergotland.se

Imagini: www.atlasobscura.com


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii