Noutăți

În adâncurile oceanului se ascunde o creatură bizară, solitară. La cum arată, nimeni n-ar vrea s-o viseze!

Rechinul goblin (Mitsukurina owstoni) a fost observat pentru întâia oară la finele secolului XIX, în apele din proximitatea țărmului nipon și este, ca specie, ultimul supraviețuitor al familiei Mitsukurinidae. O familie care are o linie de descendență veche de peste 120 de milioane de ani. Să ne mai mirăm că rechinul goblin poartă supranumele de fosilă vie! Ce-i drept, nu-i singurul care îl poartă… Este, însă, unic din alte puncte de vedere. În primul rând aspectul capului, de la care i se trage și numele.

Este un pește căruia nu-i priește suprafața apei. Trăiește la adâncimi mai mari de 100 de metri. De aceea, contactele cu omul sunt rare. Câte un exemplar mai nimerește, uneori, în vreun năvod. Faptul că e atât de scump la vedere explică și curiozitatea oamenilor de știință, în ceea ce-l privește. E scump la vedere, dar, văzându-l, n-ai să exclami niciodată „Ooo, ce scump este!”, așa cum faci la vederea unui cățeluș sau a unui pisoi. Fiindcă, cel puțin în anumite ipostaze, este un pește de-a dreptul hidos. O arătare de coșmar care vine din negura timpurilor și se ascunde în bezna adâncurilor.

Peștele, de culoare rozalie, poate atinge o lungime de peste 3,5 metri și o greutate de două chintale. Botul înfricoșător, prevăzut cu colți ascuțiți, îi trădează numaidecât firea de prădător. Cel mai des a fost văzut în largul coastelor japoneze. Este o viețuitoare misterioasă. Prea multe despre comportamentul său nu se pot spune! Se pare că-i un singuratic, așa cum sunt și alți rechini, aparținând altor specii.

Care să fie taina supraviețuirii atât de îndelungate a speciei? Aici se pot face numeroase speculații, de vreme ce, atipic pentru un vânător al adâncurilor, el are o lentoare înăscută, iremediabilă. E clar, totuși, că rechinul goblin știe și poate să-și procure hrana. Aici își aduce contribuția și mușcătura sa fatală, demnă de filmul „Fălci” și… de cartea omonimă. În momentul în care prada sa a făcut imprudența de-a se apropia de gura peștelui – de altfel incredibil de flexibilă grație unui sistem de ligamente, aceasta se va lungi subit, înșfăcând nefericita victimă.

gbl

Mușcătura sa, pe care unii oameni de știință o compară cu sistemul de funcționare al unei prăștii, presupune deplasarea bruscă spre înainte a maxilarelor, într-o mișcare atipică, cu o viteză de peste 3 metri pe secundă. Distanța până la care se prelungește gura lacomă a rechinului goblin poate reprezenta 9% din lungimea corpului său. Lucru curios, oamenii de știință au constatat că în faza retracției maxilarului, ce urmează alungirii, peștele deshide gura și o închide iarăși. Motivele? N-au putut fi stabilite!

Natura, viața, sunt pline de taine. Contrar aparențelor, cunoașterea umană n-a reușit să pătrundă încă în miezul lucrurilor (și poate că deocamdată e mai bine așa). Cert este că Natura, sau mai bine zis Creatorul său, a înzestrat fiecare făptură cu tot ce-i trebuie pentru a supraviețui. L-a înzestrat și pe om, din plin!

Tomi Tohăneanu

Surse: sciencedaily.com; nationalgeographic.com
Surse imagini:
(1) youtube.com;
(2) Wikipedia;


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*