DEZVĂLUIRI – Românii din Transilvania nu sunt nici astăzi reprezentaţi pe stema naţională. Sunt doar ungurii, secuii și sașii. Diversiunea „steagul secuiesc”

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): Există o carte în mod inexplicabil ignorată de specialiști, din care aflăm lucruri extrem de importante, mai ales acum, când am intrat în Centenarul Marii Uniri de la 1918. E vorba de stema actuală a României, care perpetuează, prin elementele heraldice conținute, eroarea sau nedreptatea stemei regale a României, care datează din 1921. Cartea aparține lui Ioan Silviu Nistor, se numește „Stema României: istoria unui simbol” și a apărut la Editura Studia din Cluj, în 2003. Iată, pe scurt, despre ce e vorba…

Pe stema României Mari din 1921, Transilvania este reprezentată prin elemente care arată o realitate de la sfârșitul anilor 1500, atunci când maghiarii, saşii şi secuii erau recunoscuți ca cele trei „naţiuni“ privilegiate.

În 1921 au fost analizate patru proiecte pentru stema României Mari, dintre acestea fiind ales cel al lui Paul Gore, un erudit din Republica Moldova.

Într-un moment „strategic”, când Paul Gore nu s-a putut prezenta la București pentru finalizarea proiectului, pe uşa din dos a cabinetului regal a fost adus un personaj misterios, József Sebestyén de Köpeczi, care s-a prezentat cu o altă propunere. Acesta a păstrat integral stema discriminatorie a Transilvaniei, aşezând-o exact în câmpul patru, în care fusese fixată şi în stema Ungariei.

Astfel, era reprodusă stema din 1765, unde apăreau simbolurile heraldice ale celor trei „naţiuni” privilegiate: secuii, maghiarii și saşii. Românii, care erau cei mai numeroși dintre locuitorii Transilvaniei, nu erau reprezentaţi deloc. Paul Gore a reacționat imediat, însă tardiv, căci stema lui Köpeczi fusese aprobată de rege. Iată ce scria el, justificativ, directorilor de ziare: „Credeam că proiectul nostru e definitiv, cu atât mai vârtos, că în felul acesta ne-a lămurit şi d-l preşedinte al Comisiunii, d-l ministru de interne Constantin Argetoianu. După dorinţa exprimată de M.S. Regele, am prezentat Majestăţii sale descrierea proiectului stemei în limba franţuzească, care se socoteşte cea mai scurtă şi mai precisă în ştiinţa heraldicii“. Paul Gore a scris și un studiu prin care analiza fiecare emblemă în parte însă, ciudat, manuscrisul s-a păstrat doar parţial. Potrivit lui Ioan Silviu Nistor, au dispărut din el tocmai pasajele referitoare la stema Transilvaniei.

„Odată cu realizarea acestui sigiliu de stat se constituie stema integrală a principatului Transilvaniei care conţine înfăţişarea simbolică a celor trei «naţiuni» privilegiate – declara cu amărăciune, în Adevărul, istoricul Ioan Silviu Nistor. Românii nefiind recunoscuţi ca având dreptul de participare la conducerea treburilor de stat, prin urmare nefiind recunoscuţi ca «naţiune» politică, nu figurează în reprezentările heraldice ce transpuneau în imagini realităţile politice existente în acel timp. Această stema va constitui, de aici înainte, însemnul consacrat al Transilvaniei, care devine, prin forţa uzului stema oficială, deşi nu era încă definitiv fixată, şi deşi nu se cunoaşte vreo dispoziţie legală pentru întrebuinţarea ei […]. Stema era consecinţa confuziilor, ambigutăţilor, inconsecvenţelor, greşelilor noastre, dar mai ales a manevrelor comise pe parcurs de Köpeczi şi cercurile de interese pe care le reprezenta şi care au ştiut să profite din plin – spune autorul cărții. În configurarea imaginii de ansamblu a stemei, compusă din cinci cartiere, Köpeczi urmărea încă un lucru. Anume acela de a ilustra, prin fragmentarea temei, caracterul compozit al statului naţional unitar român, format prin înglobarea de provincii şi regiuni «răpite» de la statele înconjurătoare, cum susţin acum Moscova şi Budapesta“. 

Stema actuală a României, care există sub forma actuală din 1992, este, de fapt, stema regală a României Mari din 1921, din care s-au înlăturat însemnele regalității și s-a adăugat un al cincilea câmp heraldic. S-a păstrat inclusiv câmpul corespunzător Transilvaniei, în care ROMÂNII NU SUNT REPREZENTAȚI.

Acest fapt nu a făcut decât să încurajeze expansiunea ideii de autonomie a Transilvaniei și varianta „tactică” a acestei idei, Ținutul și steagul Secuiesc. Așa cum, pe vremuri, s-a „infiltrat”, în chestiunea stemei României, acel József Sebestyén de Köpeczi, care a înlocuit proiectul lui Paul Gore cu proiectul său, iată că astăzi, în chestiuni de heraldică teritorială, apare ca din senin tot un ungur, Szekeres Attila István. Acesta este membru al Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române și preşedinte al Asociaţiei de Heraldică și Vexilologie din Transilvania (n.r. vexiologia este o disciplină a istoriei care studiază steagurile din diferite epoci și țări).

În perioada 7–11 august 2017, cu sprijinul Consiliului Județean Covasna şi al Asociaţiei Hunineu, acesta a fost singurul reprezentant al României la  Londra, la Congresul Internaţional de Vexilologie. La acest Congres au participat o sută de delegaţi și au susţinut prelegeri 43 de delegaţi, printre care şi Szekeres Attila István. Acesta, după o scurtă prezentare a istoriei şi a evoluţiei simbolurilor, a prezentat modul în care steagul secuiesc a devenit simbolul luptei comunităţii maghiare din România, pentru obţinerea autonomiei.

În mod cu totul iresponsabil, dacă nu cumva complice, niciun alt istoric sau heraldist român, nimeni din partea Ministerului Culturii sau a Ministerul Afacerilor Externe nu a fost prezent acolo pentru a contracara propaganda iredentistă promovată, prin Szekeres Attila István, de Consiliul Județean Covasna, pe bani publici. Nimeni care să facă precizările elementare care s-ar fi impus, anume faptul că în istorie secuii au fost o națiune distinctă de maghiari, că au fost maghiarizați complet, că nu au o limbă a lor care să-i definească etnic și că maghiarii utilizează simbolul unei alte etnii pentru a obține o autonomie teritorială pe criterii etnice.

Szekeres Attila István este autorul stemelor revizioniste ale tuturor localităților din județele Covasna și Harghita, steme din care lipsește orice fel de reprezentare a comunităților românilor din cele două județe. În luna mai 2011, Președintele Traian Băsescu l-a decorat pe Szekeres Attila István cu cea mai înaltă distincție culturală, Ordinul „Meritul Cultural”. Distincția i-a fost înmânată de Kelemen Hunor, ministrul Culturii la vremea aceea.

Surse: Adevarul.ro, Dantanasa.ro, Jurnalul.ro, B1.ro

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină